Asa cum relateaza Emil
Strainu, in cartea sa Fenomenul OZN si serviciile secrete, intr-o
zi din luna octombrie 1988, pe aeroportul Mihail Kogalniceanu din apropiere de
Constanta a avut loc una dintre cele mai interesante observatii OZN din
tara
noastra, cu atat mai interesanta cu cat a fost efectuata in prezenta unui mare
numar de martori cu inalta calificare.
Pe aeroport se desfasura
programul normal de decolari si aterizari ale avioanelor civile, cand, la ora
14.14, statia radar care deservea aerodromul a semnalat turnului de control si
punctului de conducere a zborului ca pe directia nord-sud se deplaseaza, la
altitudinea de 7000 de metri si cu o viteza de 11000 km/h un „obiect-tinta”,
format din mai multe „obiecte-elementare”. Viteza aceasta a fost confirmata si
de personalul a trei curse de pasageri aflate in trafic, ca si de alte statii
radar, intre care cele de pe radarul de bord a doua avioane decolate de pe o
nava ruseasca aflata pe Marea Neagra.
Aparitia fusese semnalata
de radare atunci cand se afla la 456 km de Mihai Kogalniceanu. La scurt timp
dupa aceea ea a trecut pe verticala aeroportului, iar dupa alti 60 de kilometri
a disparut undeva in neant. Ea a fost vizibila si de la sol, atat vizual cat si
prin aparate optice, timp de 8-12 secunde, ca o formatie de 7-9 obiecte
stralucitoare, o formatie stransa, in forma de „V” dupa anumiti martori. Unii
dintre acestia au remarcat ca obiectele, care se puteau observa separat, aveau
lumini multicolore, deosebit de vii si curate, neinvaluite in halouri. In
timpul evolutiei s-a auzit un zgomot de inalta frecventa, dar sunetul a fost apreciat
ca avea si o anumita muzicalitate, de nereprodus dar placuta auzului. Nu s-au
observat perturbatii radioelectronice.
S-a incercat fotografierea
fenomenului cu o fotomitraliera, dar rezultatele au fost nule, developarea
filmului nerelevand nimic, ca si cum filmul nu ar fi fost expus.
Merita o mentiune faptul ca
la data incidentului pe aerodromul militar se gaseau si membri ai unor grupe de
studiu de la Academia Militara Tehnica si de la Academia de Inalte Studii
Militare, din specialitatile aviatie si aparare antiaeriana, care participau la
un exercitiu militar demonstrativ. Specialistii au fost unanimi in a sublinia
ca aceste obiecte nu puteau avea o origine terestra.
Fenomenul a fost vazut si
pe radarurile de bord ale mai multor avioane militare. Un avion a fost chiar
scos pentru interceptare. El nu s-a putut angaja sa urmareasca intrusii, desi
era in fortaj, datorita vitezei insuficiente. Nu uitam ca recordul mondial de
viteza al unui avion pilotat era pe atunci de 3500 km/h. De altfel, la scurt
timp dupa contactul realizat cu radiolocatorul de bord, pilotul avionului a
pierdut tinta.
La o intalnire avuta in
2009 la ASFAN, cosmonautul Dumitru Prunariu a rememorat si el acest incident de
la baza militara Kogalniceanu, subliniind ca viteza formatiei de obiecte
stralucitoare care se deplasau catre largul marii era imposibila pentru orice
avion sau racheta. El a mai declarat ca raportul privind acest incident