Pentru
a intelege amploarea interesului starnit de subiectul rapirilor, ajunge sa
mentionam ca intre 12 si 17 iunie 1992, la Massachusetts
Institute of Technology (M.I.T.),
una dintre cele mai faimoase universitati politehnice din lume, a fost
organizata Conferinta
pentru studiul rapirilor efectuate
de OZN-
uri. Cei doi copresedinti ai conferintei au fost profesorulDavid
E.Pritchard, Ph.D. (51 ani), specialist in fizica atomica si moleculara,
laureat al unor prestigioase premii internationale, fizician care lucreaza la
M.I.T. din 1968, si profesorul John
E. Mack, M.D. (63 ani),
profesor de psihiatrie timp de douazeci de ani la nu mai putin faimoasa Harvard Medical School din Cambridge si fost director al
sectiei de psihiatrie din spitalul acestei universitati. La aceasta conferinta
a participat si David
Jacobs, Ph.D., profesor laUniversitatea
Temple, Thomas Bullard Ph.D., Budd Hopkins, Jenny Randles, John S.Carpenter, ca si alti
investigatori de prestigiu ai fenomenului OZN.
Cercetatorii
participanti aveau la activ in total circa 2000 de cazuri, examinate cu
rigoare. In rapoartele anexate, victimele afirmau ca au fost rapite de OZN-uri,
au fost apoi examinate, de cele mai multe ori de niste creaturi cenusii, inalte
de 1‑1,3 metri, cu membre subtiri, insusiri telepatice, cu cranii enorme si
ochi negri, hipnotici, imensi. Destul de des se semnaleaza totusi si vizitatori
inalti, cu plete blonde sau albe, cu robe albe, lungi si stralucitoare. Ei apar
cate doi, trei sau patru, incadrandu-l pe cel rapit. Foarte des se raporteaza
si alte elemente bizare, cum ar fi: o raza de lumina care coboara din
misterioasa nava si ridica in aer pe cel rapit, examinari medicale, mesaje
apocaliptice sau ordinul ca victima rapirii sa uite totul.
Participantii
au fost de acord ca extraordinarul mister al fenomenului se gaseste in marea similitudine a istorisirilor celor rapiti. Din
peste 40 de elemente semnificative comune tuturor rapirilor, o buna parte se
regaseste, sistematic, la fiecare victima. Remarcabila este si consistenta
detaliilor din relatari. Aceste persoane, fiecare cu o buna reputatie in
comunitatea in care traia, nu se cunosteau intre ele, aparent nu au fost
contaminate anterior cu istorii despre OZN‑uri si s‑au decis, de regula ezitant
si timid, sa-si expuna incredibilele lor istorii. Cei in cauza aveau o buna
reputatie si erau apreciati in mediul in care traiau si lucrau. Ei au fost
supusi, in cea mai mare parte, unor teste psihiatrice si psihologice, au fost
examinati cu detectorul de minciuni si diverse teste, fara a putea fi dovediti
ca mincinosi sau bolnavi.
Multi
dintre cei rapiti au afirmat ca-si amintesc ca, pe parcursul rapirii, li s-au
introdus in corp sau li s-au extras,implanturi – dispozitive minuscule, menite probabil
sa marcheze, sa urmareasca ori sa controleze pe cel in cauza. Cele mai multe
s-ar introduce, prin nara, intr-un sinus, in preajma creierului si s-ar extrage
de acolo dupa un timp. Dupa rapirile in care se fac astfel de manevre, victima
prezinta o hemoragie nazala aparent inexplicabila. Se stie ca noi insine
procedam astfel cu animalele, inclusiv cu cele salbatice. La ora actuala, pe
glob exista peste trei milioane de animale carora oamenii le-au implantat sau
atasat transpondere - dispozitive de dimensiunile unui
bob de orez, care transmit, prin radio, un cod propriu al individului, catre
centre de urmarire. Se pare ca astfel de implanturi se folosesc si la unii
soldati, in zone de risc, si s-a propus folosirea lor si la marcarea
criminalilor. Printre cei care au efectuat interventii pentru extragerea unor
presupuse implanturi, mentionam pe Dr. Roger Leir, chirurg din Ventura
(California), care a extras, pana in februarie 2000, noua astfel de obiecte, ca
si altele dupa aceasta data.