S-a
apreciat ca in circa 5% dintre rapiri au avut loc contacte sexuale cu
entitatile nepamantene, iar in circa 50% dintre cazuri ar avea loc manipulari
de natura reproductiva, vizand crearea de hibrizi – fiinte purtand caracteristici atat
ale pamantenilor cat si ale vizitatorilor din necunoscut. Inca de la inceputul
anilor optzeci a devenit clar ca, aparent, rapirile nu se fac la intamplare ci
urmarind anumiti indivizi, selectati dupa criterii stiute doar de vizitatori.
Acestia sunt rapiti, fara sa-si dea seama, de zeci sau
chiar de sute de ori. De
multe ori rapirile continua „in familie”. Daca o persoana a fost rapita sunt
sanse mari sa-i fie rapiti copiii, nepotii s.a.m.d. ca si cand cineva ar
efectua o cercetare generatie dupa generatie.
Mai
multe lucrari ale lui Budd Hopkins, David Jacobs, Raymond Fowler si altii, au
sugerat – pe baza a nenumarate marturii – ca secventa operatiilor ar fi
urmatoarea: Intr-o prima faza, se recolteaza, cu ocazia unor rapiri, ovule de
la femei si sperma de la barbati. Dupa o fecundare in vitro, se realizeaza
modificari ale informatiei genetice, utilizand poate si material genetic
nepamantean; apoi celula fecundata se introduce, cu prilejul unei alte rapiri,
in uterul unei femei, care va constata ca este insarcinata, uneori fara sa
inteleaga cum. Dupa cel mult trei luni, sarcina va fi pierduta, la fel de
misterios. De fapt a avut loc o noua rapire in care fatul a fost avortat si
introdus de rapitori intr-un uter artificial, un soi de „borcan” transparent,
unde va sta, scufundat intr-un lichid, legat prin tot felul de tuburi de
aparate de intretinut viata, pana va fi capabil „sa se nasca”. Multe persoane
rapite spun ca au vazut „la bordul navelor” zeci sau sute de conteinere stravezii
in care pluteau astfel de fetusi. Unora li s-a explicat ca hibrizii vor deveni
fiinte cu capul prea mare pentru a se putea naste pe cale naturala. Faza
urmatoare este nu mai putin bizara si se numeste „prezentarea”. Aceeasi femeie,
de la care s-a recoltat ovulul si care a fost si purtatoarea sarcinii pierdute,
este rapita din nou, dupa mai multi ani, si este confruntata cu niste fiinte
hibride micute si extraordinar de plapande. Femeii i se spune ca acestia sunt
copiii ei, pe care trebuie sa-i imbratiseze, pentru a le transmite afectiune si
o energie specifica iubirii materne, afectiune pe care nepamantenii nu au cum
s-o suplineasca. Totusi, copiii nu pot pleca cu ea, deoarece nu ar putea
supravietui pe Pamant.
Ceea
ce surprinde in rapoartele aferente este numarul mare de cazuri, de persoane
care povestesc aceleasi etape de mai sus, cu aceleasi detalii sau cu mici
variatii. De pilda, unele mame au fost incapabile sa imbratiseze micutii,
datorita stranietatii lor.
Dupa
un numar de astfel de rapoarte a aparut ipoteza ca toate aceste manevre indica
faptul ca o inteligenta nepamanteana efectueaza asupra pamantenilor un
experiment genetic de proportii inca nebanuite. David Jacobs, profesor la
Universitatea Temple, crede ca, dupa un numar de hibridari, se vor obtine
specimene care ar avea o
infatisare perfect omeneasca. Acestia ar urma sa fie adusi pe Pamant si amestecati
printre oameni, pentru a ne controla... Deci rapirile, in general, ar viza inlocuirea speciei umane actuale cu o specie docila, care in viitor sa
fie supusa pe deplin unei puteri agresive nepamantene.
Unii
incearca sa nuanteze, spunand ca rapitorii ar fi declarat ca de fapt ingineria
genetica vizeaza reabilitatea speciei lor,
care, din motive necunoscute, nu mai poate avea urmasi, decat cu aport de
material genetic uman.
Altii,
intre care Leo Sprinkle, sunt convinsi ca dimpotriva – aceste fenomene fac parte dintr-un
plan a carui finalitate este transformarea pamantenilor in cetateni ai
Cosmosului, plan pus in practica de fiinte in esenta binevoitoare.
Experimentele genetice ar viza imbunatatirea
calitativa a raselor omenesti, de-a lungul mai multor generatii, folosind
succesiv parinti, copii, nepoti s.a.m.d., in vederea generalizarii, in cele din
urma, a unui tip uman compatibil cu misiunea integrarii noastre viitoare intr-o
fraternitate cosmica.