 In 1996, o persoana anonima, numita in
articolele consacrate cazului „Mr. X”, a inceput sa expedieze, la diverse
organizatii ufologice, centrale sau locale, documente, unele originale,
altele fotocopii, relatand despre observatii OZN care ar fi avut loc in
Italia in anii 1930 si 1940. Trimiterile, expediate din diverse regiuni din
Italia si chiar si din Franta, erau riguros anonime
si nesemnate. Asa
cum rezulta din investigatiile jurnalistului si ufologului italian Alfredo
Lissoni, ca si din alte sinteze, unul dintre primele pachete a fost adresat
ziarului Il Resto del Carlino din Bologna si continea 34 pagini fotocopiate,
relatand observarea unor OZN-uri, intre 1933 si 1940, in diverse regiuni din
Italia.
Unele documente erau de fapt rapoarte din
partea Fortelor Aeriene Regale Italiene si, in mod straniu, purtau pe ele
recomandarea: „Sa nu se spuna nimic lui Il Duce”! (adica lui
Mussolini). Un editor al ziarului bolognez, convins ca e vorba de o
farsa, a cerut unuia dintre reporterii publicatiei sa faca o ancheta, de
pilda in laboratoarele in care se lucra la noile prototipuri (autohtone) de
aparate de zbor, dar rezultatul a fost nul. In consecinta materialul pregatit
nu a mai fost publicat, ajungand in cosul de gunoi. A aparut insa, la
scurta vreme, o a doua serie de misive de la „Mr.X”, in trei pachete
diferite, postate in perioada martie-aprilie 1996 si adresate
binecunoscutului ufolog italian Roberto Pinotti, presedintele organizatiei
Centro Ufologico Nazionale (CUN) si directorul revistei lunare UFO Notiziario,
asociata centrului.
Obiect ciudat in
regiunea Venetiei
Cele trei pachete contineau materiale
originale, hartii si documente, intre care si un plic, pe care scria „a se da
in mana lui Ciano” (Contele Gian Galeazzo Ciano, ginerele lui Mussolini, era atunci
ministrul de externe al Italiei). Era si o informare despre sedinta unui
organism nou creat, numit „Gabinetto RS/33”, plus o lunga scrisoare despre
„observarea unui obiect zburator in forma de tigara deasupra regiunii Venetia
si Mestre, in dimineata zilei de 17 august 1936”.
Incidentul era reconstruit grafic, pe
doua pagini, infatisand obiectul, descris ca tigara si avand forma de
torpedo, avand alaturi doua sfere, dintre care una semana cu planeta Saturn
si era urmarita de un avion de vanatoare. Documentele pareau originale; ele
au fost examinate in 1999 de chimistul Antonio Garavaglia din Como si
atestate de el ca fiind databile 1936. Asadar pareau sa raporteze un OZN, cu
peste zece ani inainte de observatia lui Kenneth Arnold, deci mult inainte sa
fi existat notiunea de farfurie zburatoare.
Proiecte
ne-conventionale
Roberto Pinotti, ca si CUN, au ezitat sa
publice totusi ceva, inainte de a avea si alte dovezi privind autenticitatea
cazurilor raportate. S-au cautat martori oculari, fara succes. In document
apareau trei nume, dar niciuna nu a putut fi gasita si urmarita. In cele din
urma un membru CUN a reusit sa identifice un martor ocular al aparitiei de la
Venetia, pe nume Faustino V., dar acesta a decedat la scurt timp dupa aceea.
„Mr. X”, vazand ca eforturile sale nu
sunt luate in serios si nu apare nimic in presa, si-a indreptat atentia
asupra revistei OZN, de „contactati”, UFO La Visita Extraterrestre, publicata
de Giorgio Bongiovanni. Primul teanc de materiale pe care „Mr. X” i le-a
expediat consta din fotocopii color a trei telegrame, din partea biroului din
Milano al agentiei oficiale fasciste de stiri Agenzia Stefani, dand
instructiuni „din ordinul Ducelui Mussolini” sa fie recuperat un disc
prabusit pe 13 iunie 1933 (nu se spunea unde). Mai era si o scrisoare, din
partea Senatului, descriind in detaliu strategia de urmat dupa ce nava va fi
fost recuperata, de pilda: cenzura presei, arestarea martorilor oculari de
catre politia politica, elaborarea unor explicatii conventionale (baloane-sonda,
meteoriti, fenomene atmosferice) care vor fi servite publicului prin
intermediul Observatorului Astronomic Brera din Milano etc. Se gasea si o
scrisoare sfatuind un misterios „De Santi” sa-si tina gura privitor la
activitatile din Gabinetto RS/33. Se mai putea deduce, din alte materiale, ca
acest misterios „gabinetto” era o comisie de studii ultrasecreta, creata in
sanul Universitatii La Sapienza din Roma, in urma „recuperarii” OZN-ului
prabusit. Comisia ar fi fost condusa de Guglielmo Marconi, care insa nu si-ar
fi exercitat aceasta functie, trimitand mereu in locul sau pe astronomul Gino
Cecchini din Torino. Membrii Cabinetului erau unii dintre cei mai respectati
membri ai Academiei Regale de Stiinte din Italia. Se pare ca ei erau
inclinati sa creada mai degraba ca au de-a face cu un nou tip de armament pus
la punct de o tara vestica.
Roberto Pinotti a acceptat in cele din
urma, prin 2001, autenticitatea documentelor. El a ajuns la concluzia ca
OZN-ul a cazut nu departe de Milano si a fost depozitat apoi intr-un hangar
din provincia Varese. „Gabinetto RS/33” ar fi fost creat din ordinul lui
Benito Mussolini si a activat intre 1933 si 1941, atat pentru studiul
obiectului prabusit cat si a altor aparitii OZN. Dar obiectivul sau principal
ar fi fost sa incerce construirea unor aparate de zbor asemanatoare; astfel
au aparut proiectele unor „aripi zburatoare” si ale unor aeronave de forma
lenticulara. Dupa 1941, atat obiectul prabusit cat si aceste proiecte ar fi
fost preluate de Germania. Aparent deci, primul guvern care s-a preocupat
oficial de fenomenul OZN a fost cel italian.
Ufologul William Brophy relata, in 2010,
ca a fost invitat, ca vorbitor, la simpozionul OZN, devenit deja traditional,
de la San Marino, organizat de Roberto Pinotti, pentru a vorbi despre
legaturile dintre controversata prabusire OZN din Italia, din 1933, „atacul”
OZN din 1942 asupra orasului Los Angeles si presupusele intalniri dintre
extraterestri si presedintele Eisenhower, in 1954, la baza aeriana Edwards
din California. Intre altele, in toate aceste intalniri, protagonisti ar fi
fost o rasa de extraterestri inalti, blonzi, de tip nordic, cu ochi albastri,
dar cu trasaturi faciale orientale.
Si William Brophy este convins ca, pe
13 iunie 1933, un OZN in forma de clopot s-ar fi prabusit langa Magenta, la
vest de Milano. Italienii se refereau la acest OZN folosind numele „la
Campana”, iar germanii, care au transportat obiectul la ei pentru a incerca
sa-l copieze, „die Glocke”. Benito Mussolini, prim-ministru al Italiei, l-ar
fi informat de aceasta prabusire pe papa Pius al XI-lea. Tot Mussolini a infiintat
grupul special de cercetare „RS-33” si l-a numit pe Guglielmo Marconi seful
acestuia. Grupul ar fi servit ulterior ca model pentru faimosul „MJ-12” din
SUA.
Brophy continua istoria, pana aici cat
de cat bazata pe documente sau situatii cunoscute, chiar daca discutabile, cu
afirmatia ca in OZN-ul din 1933, din Italia, ar fi existat extraterestri
blonzi, iar japonezii ar fi spus italienilor si germanilor ca acest tip de
extraterestri exista si in legendele lor. Prezenta acestora ar fi fost un
argument puternic pentru infiintarea „Axei”... Papa Pius al XI-lea ar fi fost
furios pentru modul cum evoluau lucrurile si s-ar fi decis sa-l informeze, in
1938, despre aceasta prabusire, pe presedintele american F.D. Roosevelt. Si
Mussolini ar fi purtat, pe aceasta tema, o corespondenta secreta cu
prim-ministrul britanic Winston Churchill...
„Istoria” lui William Brophy continua
cu detalii si mai senzationale, din care nu redam decat esentialul, nu si o
multime de detalii jenant de neverosimile. Se stie ca, pe 25 februarie 1942,
deasupra orasului Los Angeles a aparut un obiect neidentificat in care
artileria antiaeriana a tras toata noaptea, fara niciun efect. In viziunea
lui Brophy, cei care venisera cu acel OZN erau, din nou, din aceeasi rasa de
extraterestri blonzi.
S-a intamplat in
Germania
In aprilie 1945, spunea Brophy, armata
americana a capturat, in Germania, OZN-ul prabusit la Magenta si l-a
transportat in SUA. Locotenent colonelul William J. Brophy, tatal
vorbitorului, pilot pe un bombardier B-29 la Alamogordo, New Mexico, i-a povestit
fiului sau ca pe 16 august 1945, impreuna cu comandantul sau, colonelul
Maurice A. Preston, a participat la recuperarea unui (alt) OZN. Acesta s-ar
fi prabusit distrugand turnul de comunicatii de la Stallion Site si cazand
apoi in apropiere de Walnut Creek in San Antonio, New Mexico. In OZN ar fi
fost trei omuleti cenusii foarte usori, cu fata si ochii semanand cu ai
lacustelor.
Tot tatal sau i-a relatat ca, pe 20
februarie 1954, la baza militara Air Force Edwards din California,
presedintele Eisenhower s-a intalnit cu aceiasi extraterestrii inalti si
blonzi care fusesera protagonistii evenimentelor din Italia si Los Angeles.
El l-a invitat la aceasta intalnire si pe cardinalul (catolic) James
McIntyre, arhiepiscop de Los Angeles, ca urmare a scrisorii pe care papa Pius
al XI-lea o scrisese inainte de razboi lui Roosevelt etc...
Cazul OZN-ului prabusit in 1933, ca si
prezenta-rea lui Brophy, a declansat discutii si intrebari printre ufologi,
care n-au incetat sa caute dovezi provenind si din alte surse, independente,
cel putin pentru prabusirea din 1933. Edoardo Russo de la Centro Italiano
Studi Ufologici (CISU) din Torino este convins ca totul nu este decat o
farsa, jucata lui Roberto Pinotti si altora, o dezinformare, care ar fi
varianta italiana a documentelor americane cu MJ-12. El informa
corespondentii sai ca in nicio arhiva serioasa nu s-a gasit vreodata un
document care sa confirme evenimentul dintr-o sursa independenta. Intre
altele, Massimiliano Grandi arhivist profesionist si membru CISU a facut o
investigatie minutioasa in acest sens, fara niciun rezultat. Multi alti
ufologi sunt si ei de parere ca a fost vorba fie de o farsa, fie de o
dezinformare dirijata, fie de inventii ale unor minti infierbantate, care
doresc sa explice printr-o aceeasi poveste unificatoare o serie de incidente
separate, partial atestate, partial doar legendare.
DAN D. FARCAS
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu