 La 22 septembrie 2012, la Muzeul National de
Testare Atomica din Las Vegas, a avut loc, in fata unei audiente cu 200 de
persoane, o dezbatere organizata de membrii grupului "OZN-urile
militare:
Secrete dezvaluite". Printre vorbitori au fost: un colonel Air
Force, fost comandant de baza militara, doi fosti ofiteri Air Force, care au
lucrat in cadrul proiectului "Blue Book" (Cartea Albastra), proiect
militar oficial privind fenomenul OZN in anii 1950 si 1960, ca si un fost
investigator din Ministerul Apararii al Marii Britanii. Directorul
executiv al muzeului, Allan Palmer, fost pilot militar, a declarat agentiei
The Huffington Post, care a transmis si a comentat evenimentul: "Toti
acesti oameni au avut pozitii de mare raspundere, cu autorizatii de
securitate de nivel inalt. Ei nu sunt genul de oameni care tind sa-si
imagineze lucruri sau s-o ia razna cu niste inventii".
Colonelul Charles Halt (foto), a fost
comandantul adjunct al bazei militare Bentwaters RAF din Anglia si unul
dintre martorii oculari ai evenimentelor OZN din decembrie 1980, de acolo. El
credea ca OZN-urile observate atunci au avut o origine extraterestra sau
extradimensionala. Colonelul declara acum: "Am auzit multi oameni care
spuneau ca ar fi timpul ca guvernul sa numeasca o agentie pentru a investiga
(fenomenul OZN); dar, oameni buni, exista deja o agentie (secreta), una
foarte speciala si compartimentata care investigheaza fenomenul de ani de
zile, si mai exista si rolul foarte activ jucat de multe dintre agentiile
noastre de informatii, care, probabil, nici macar nu stiu in detaliu ce se
intampla dupa ce colecteaza si transmit datele. Este cam infricosator, nu-i
asa?". "In ultimii ani, britanicii au desecretizat o tona de
informatii, dar a vazut vreodata cineva care au fost concluziile lor, sau s-a
auzit ceva despre cazul Bentwaters in mod oficial? Cand documentele au fost
date publicitatii s-a vazut ca intervalul de timp in care am fost implicat in
incident lipseste - a disparut pur si simplu. Nimic altceva nu lipseste"
a adaugat el.
Raceala i-ar putea
distruge
Halt a precizat ca el nu a fost niciodata
hartuit privind rapoartele pe care le-a facut cu privire la incidentele OZN
de la Bentwaters. "Probabil din mai multe motive. Numarul unu, rangul
meu si o parte din sarcinile pe care le-am avut, dar si pentru ca, de la bun
inceput, am facut o banda (de reportofon, de la fata locului) foarte
detaliata si am facut mai multe copii privind tot ce stiam despre caz si
acestea i-au facut sa fie mai retrasi. Poate ca sunt paranoic. Nu stiu, dar
cred ca a fost bine cand am facut acele casete".
Desi membrii panelului poate nu aveau intru
totul aceeasi parere cu privire la toate detaliile cazurilor specifice OZN,
ei au fost de acord cu firul comun care trecea prin ele. O aparitie publica
rara a fost cea a colonelului pensionat Air Force, Bill Coleman, fost
purtator de cuvant pentru Proiectul Blue Book intre 1961 si 1963. Acest
studiu controversat s-a incheiat in anul 1969, concluzionand ca OZN-urile nu
reprezentau "tehnologii sau principii dincolo de cunostintele
stiintifice actuale". Coleman a povestit propria sa intalnirea
fascinanta cu un OZN in timp ce pilota un bombardier B-25, in 1955, in
Alabama. Obiectul necunoscut, "o farfurie zburatoare clasica" cu
diametrul de peste 20 de metri, a coborat, de la o inaltime estimata de
20.000 de metri, atat de aproape de sol incat a ridicat praful in urma sa.
Coleman a incercat sa-l urmareasca. "Ne deplasam la putere maxima
continua, pentru un B-25, aproximativ 300 de mile pe ora, si ne-am indreptat
spre varfurile copacilor cu gandul sa-l devansez... M-am apropiat de sol la
450 de metri, apoi am putut vedea obiectul deasupra unui camp proaspat arat;
se deplasa cu o viteza destul de buna, si tragea dupa el doua
vortexuri". Atunci cand pilotul a incercat sa-l intreaca, OZN-ul a
tasnit spre inaltimi si a disparut.
Coleman a terminat partea lui de expunere,
oferind un posibil motiv pentru care extraterestrii ar ezita sa viziteze
Pamantul: "Daca un nepamantean ar ateriza aici, o raceala banala l-ar
putea ucide. Iar raceala lor comuna ar putea distruge populatia de pe planeta
Pamant. Ei sunt destul de inteligenti daca au putut construi un vehicul care
poate calatori ani-lumina, deci trebuie sa fie suficient de inteligenti sa
stie ca bolile noastre i-ar putea distruge".
Identificari reale sau
false?
In perioada in care Coleman a fost purtatorul
de cuvant al Proiectului Blue Book, director al proiectului a fost colonelul
Bob Friend. El era in dezacord cu concluziile negative ale Air Force despre
OZN-uri in 1969: "Convingerea mea primara pentru aceste lucruri este ca,
da, (OZN-urile) sunt reale, si cred ca ar fi mult mai bine daca guvernul sau
o alta agentie ar lua aminte la aceste lucruri si ar cerceta aspectele lor
stiintifice".
Friend a facut o invitatie si celor multi care
cred ca au vazut OZN-uri, dar au fost reticenti in a le raporta de teama ca
nu vor fi luati in serios: "OZN-urile sunt reale, si nu veti fi
ridiculizati daca va veti adresa unei organizatii oneste care studiaza
fenomenul. Prezentati cazul dumneavoastra si permiteti oamenilor sa
investigheze cat pot, pentru a face unele determinari cu privire la ceea ce
ati vazut. Pe viitor, amintiti-va ca suntem de partea voastra".
Nick Pope, membru civil al grupului OZN, fost
investigator OZN pentru Ministerul Apararii din Regatul Unit, a recunoscut ca
probabil multi din public au venit la prelegere anticipand ca vor asista la
revelatii extraordinare privind dovezile OZN. El a precizat: "Imi cer
scuze fata de acei oameni care poate se asteptau sau sperau la o "arma
fumeganda" "tip nava spatiala intr-un hangar", dar ceea ce
obtineti aici este o imagine de ansamblu provenind de la oameni care chiar au
investigat acest subiect misterios si enervant pentru guvern".
"Subiectul OZN este un domeniu care are partea sa de excentrici, sarlatani
si cultisti. Cei care sunt aici in aceasta seara, in acest scop, formeaza un
grup de oameni care, in mod indiscutabil si cu determinare, s-au dedicat
domeniului, in folosul guvernului si al militarilor".
Pope a povestit cum fosta comisie oficiala din
Regatul Unit, infiintata in 1950, cunoscuta sub numele de "Grupul de
lucru pentru farfuriile zburatoare", a tras in 1951 concluzia ca
OZN-urile au fost doar false identificari, farse si iluzii, si ca n-ar trebui
sa mai fie irosit niciun timp sau efort suplimentar pe acest subiect.
"Din pacate pentru ei, in 1952, a existat
un val de aparitii OZN peste tot in Marea Britanie; majoritatea martorilor a
fost formata din piloti Royal Air Force, iar unele dintre obiecte au fost
vazute si de mai multi operatori radar. Ministerul Apararii nu doar ca a
continuat investigarea OZN-urilor, dar a tinut sub observatie apropiata si
comunitatea ufologilor. Intre altele, s-a abonat, anonim, la publicatiile
acestora. "Eu insumi - spunea Pope - m-am strecurat pe ascuns la conferintele
lor".
Pope a incheiat spunand ca Ministerul Apararii
a avut mereu un singur lucru in minte cu privire la OZN-uri: "Oricate
prostii ati vedea despre acest subiect, nu am pierdut din vedere faptul ca,
din toate aceste sute de mii de observatii, daca fanii ar avea dreptate doar
intr-un singur caz, asta ar schimba totul".
Un alt vorbitor a fost colonelul in retragere
John Alexander, fost militar cu acces la documente ultrasecrete, care
organizase, in anii 1980, Grupul de Fizica Teoretica Avansata, ai carui
membri au fost recrutati din serviciile militare si aerospatiale, ca si din
comunitatile de informatii. Ei au ajuns la concluzia ca, desi au existat
numeroase cazuri de intalniri credibile OZN, nu s-a putut gasi nicio dovada
reala de musamalizare guvernamentala.
Alexander a citat un numar de cazuri
interesante despre OZN-uri, implicand piloti, si a subliniat ca OZN-urile
sunt "reale si reprezinta un fenomen global - nu este ceva care se
intampla doar in SUA". "Avem nevoie ca fenomenul sa devina admisibil
pentru oamenii de stiinta, ca ei sa discute si sa cerceteze aceste
subiecte... Nu exista raspunsuri simple, si nu numai ca nu avem raspunsurile,
dar nu suntem nici macar pe punctul de a pune intrebarile corecte; si asta ar
trebui sa ne straduim sa facem". Prelegerea a inclus si o sesiune
animata de intrebari si raspunsuri. Desi publicului nu i s-a prezentat niciun
organism ET sau o bucata de nava extraterestra, participantii la prezentare
au apreciat sinceritatea vorbitorilor. Desigur, publicul a plecat, probabil,
cu mai multe intrebari decat raspunsuri.
Inainte de intrunire, unul dintre cei cinci
invitati, colonelul Coleman, de 89 de ani, veteran din al doilea razboi
mondial, a lasat sa se inteleaga ca va face o revelatie zguduitoare. Parea ca
a vrut sa spuna ceva foarte important, dupa cum comenta Palmer, directorul
executiv al Muzeului. "Dar el a decis in ultimul moment sa nu apese pe
tragaci", ezitand intre datoria de a nu divulga anumite lucruri si
insuficienta provocare din partea publicului. A existat si tensiunea
sanatoasa intre fostul colonel John Alexander, cartea caruia "OZN-uri:
Mituri, conspiratii si realitati" sustine ca fenomenul este real, dar
armata nu ascunde nimic, si Charles Halt, care e convins ca exista o agentie
guvernamentala inaccesibila care pastreaza secretul privind informatiile
sensibile OZN.
DAN D. FARCAS
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu