Despre cazul
Certesti s-a scris destul de mult in presa, s-au difuzat si reportaje
televizate. Profitand de invitatia, care mi-a fost facuta de domnul Mihai
Badescu, sa insotesc in ziua de 12 august 1996 echipa de filmare a TVR1 la fata
locului si sa fac comentarii, impreuna cu scriitorul Calin Turcu, la cele
declarate de martori, am discutat cu numerosi localnici, conturandu-mi o parere
personala asupra celor petrecute.
In noaptea de 8 spre 9
iulie 1996 (in presa a aparut 7 spre 8!) plutonierul de politie Marian
Mancu si pazniculMarcel Rusu isi faceau rondul prin comuna
(satul) Certesti (jud. Galati).
 |
| Marian Mancu (1996) |
 |
| Maricel Rusu (1996) |
In jurul orei 0.30, facandu-i-se
foame, plutonierul Mancu vrea sa se abata pe acasa sa manance ceva. Locuinta sa
este intr-un bloculet de un etaj, aflat pe partea cealalta a soselei asfaltate
fata de postul de politie. Intrarea in bloc se face prin spate. Politistul urma
sa lipseasca cel mult de zece minute; intre timp paznicul Rusu urma sa il
astepte in strada. Abia a trecut plutonierul de coltul blocului cand a auzit un
vajait ciudat si a simtit un curent puternic de aer. S-a intors si a vazut pe
sosea ceva care "improsca lumini colorate albastrui-rosietice si care
facea vum-vum". In primul moment crede ca e girofarul de la masina unui
echipaj al politiei din Galati venit in control. Apropiindu-se a vazut ca
obiectul era un OZN plutind deasupra soselei iar langa el se misca un omulet cu
infatisare neobisnuita. Striga "paza!” Ca raspuns, Rusu, care se
ascunsese, de frica, in santul de la marginea drumului, varat pe jumatate sub
un podet, la doi-trei metri de obiect, a scos capul din sant spunand:
"dom' Marian Satana!".
Paznicul Maricel Rusu
declara ca imediat ce plutonierul "a dat coltul" mergand spre
locuinta sa, a aparut "o falfaiala de sus...". El statea rezemat de
gard, deci n-a vazut foarte bine aparitia obiectului. La inceput si-a zis ca-i
defect neonul de la iluminatul stradal. Si-a zis ca poate "il bate
vantul". Obiectul a coborat usor, fara zgomot. Cand a zarit luminile,
paznicul si-a zis ca e un echipaj de politie venit in control sau ceva in genul
acesta si ca va avea "cu cine sta pana dimineata de vorba". S-a
speriat abia cand a vazut ca obiectul “nu s-a apropiat de pamant". El si-a
zis ca "nu-i treaba buna asta" iar cand au aparut si trei umanoizi s‑a
ascuns in sant. Dupa propriile declaratii "cand i-am vazut cum erau, cand
am vazut starea lor de uratenie, mi-am zis ca astia nu-s de-ai nostri... apoi
m-am speriat si am coborat in sant... (sa) ma ascund ca daca cumva... ca n-am
vazut (asa ceva) in viata mea...".
Obiectul, dupa descrierile
concordante ale celor doi, era discoidal, avea diametrul de circa 5-6 metri si
circa 2-2,5 metri inaltime. Un desen il infatiseaza cu o forma oarecum de
palarie. OZN-ul plutea la circa jumatate de metru deasupra soselei si se
clatina usor. Avea de jur-imprejur un brau luminos "continuu",
"ca un curcubeu" cu lumini albe, rosii, albastre (sau verzi in alte
declaratii), care palpaiau. Luminile nu au fost vazute rotindu-se dar erau
"sterse asa..." si trecand unele intr-altele: "din verde pornea
rosu...". Dedesubt obiectul avea o lumina puternica, alba. Nici unul
dintre cei doi n-a vazut usi sau geamuri.
Inainte ca plutonierul sa
plece de langa coltul blocului, OZN-ul a decolat perpendicular, "s-a urcat
o data in sus", moment in care luminile sale au devenit mult mai
puternice, si dupa aceea a luat-o cu o viteza foarte mare, spre est. Dupa Maricel
Rusu "a disparut cu o vijelie mare", "a luat-o intr-o directie
care nici nu mi-am dat seama... ca a fost un timp scurt...". Felinarul de
neon care asigura iluminarea stradala s-a stins in momentul decolarii, dar si-a
revenit de la sine, "fara sa puna nimeni mana", in circa jumatate de
minut.
Fapturile umanoide au fost
vazute mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul Mancu a zarit una singura, si pe
aceea din spate. Inaltimea lor a fost apreciata la circa un metru, poate mai
mic, dar poate chiar mai mare ("ca un copil de sase ani"). Paznicul
Rusu spune ca fapturile se invarteau in jurul navei boscorodind si bolborosind
neinteligibil, "ca ploaia intr-un burlan". Aveau, dupa descrierile
concordante ale celor doi martori, o infatisare de "avorton" (in
sensul de "neimplinit" cum se va preciza ulterior). Erau complet
lipsiti de par (desi intr-o alta declaratie paznicul ii califica drept
"parosi"; dar se pare ca a vrut doar sa accentueze cat erau de
urati). Aveau capul mare alungit spre spate si un fel de bube, de ciuperci, pe
crestet. Aratarile aveau urechi mari, clapauge, nu ascutite, mari cat palma
unui om. Fata era alba, ochii mari, dar nici unul dintre martori nu a observat
cum erau nasul sau gura. Corpul era acoperit de solzi gri metalizat;
"imbracamintea lor, ca o fi fost imbracaminte sau ce-o fi fost, era... ca
solzii de pesti, asa stralucea...". Martorul Rusu declara ca n-a vazut
daca omuletii erau incaltati sau nu. Abdomenul era relativ mare si flasc.
Bratele erau extrem de subtiri "cat doua degete" dupa aprecierea
politistului Mancu, iar dupa ale lui Rusu "mainile erau aiurea dom'le,
nici nu pot sa-mi dau seama... nu erau normali ca noi...". Martorii nu pot
preciza daca fapturile mergeau sau pluteau deasupra solului, inclinand catre
aceasta a doua varianta, in ciuda verosimilitatii scazute. Asa cum spune
Maricel Rusu "nici nu pot sa-mi dau seama cum mergeau... astia parca erau
beti...".
Nu au ramas urme pe sol. Un
cires enorm aflat in locul respectiv a avut frunzele ofilite si fructele
stafidite, deshidratate, pe circa 15% din coroana, pe partea in care se spune
ca a aterizat si apoi a decolat obiectul. Fenomenul ar putea fi efectul unor
microunde. Se spune ca a doua zi dimineata au fost vazute pe jos frunze, crengi
si fructe rupte. Exista un satean care afirma ca le-a rupt el. Se mai spune ca
ar fi fost si alte urme, vazute de sateni dar sterse de ploaia torentiala de a
doua zi. Nu s-au facut determinari ale radioactivitatii sau alte masuratori de
acest tip.
Plutonierul Mancu declara
ca, dupa disparitia obiectului, "am mai stat cateva secunde... omul era in
marginea santului, l-am luat, am venit pe aici, nu stiam unde sa-l duc... el
spunea ca-i este rau... l-am dus acolo pe iarba, unde-i semnul ala de
circulatie... pe urma m-a intrebat - dom' Marian, ati vazut Satana?".
Revenindu-si dupa incident, cei doi martori s-au decis totusi sa continue
patrularea. Dupa circa un sfert de ora, a aparut un tractorist - Nicu
Chicos care se intorcea acasa. L-au oprit la control si l-au
chestionat daca a vazut OZN-ul. Tractoristul declara ca plutonierul l-a
intrebat “ci-ca "ati vazut ceva? ", "ce sa vad?" prima data
nu mi-am dat seama... dupa ce-a povestit dansul atunci am zis... "stati
asa ca si eu am vazut o lumina pe cer... dar ce-o fi fost, nu pot sa-mi dau
seama"“. Intr-adevar, el a vazut o lumina, impreuna cu sateanul Emil Bugeac din
Carlomanesti, in timp ce erau cu combinele pe camp, la vreo trei kilometri de
Certesti, asteptand schimbul de noapte. Interviul facut peste o luna cu cei doi
nu este insa foarte concludent. Lumina pe care au vazut-o trecuse oarecum
paralel cu sediul de comuna, pe la orele zece jumatate - unsprezece. Era mai
mare decat stelele, aborda un joc de lumini. Au stat mai mult timp la indoiala
daca n-a fost cumva un avion.
Au existat si alte marturii
concordante. Sateanul Gheorghe Ghenghea declara ca
in ziua si la ora respectiva urmarea, impreuna cu fiica lui, "Cerbul de
aur" la televizor. Dintr-odata imaginea a inceput sa joace, s-a stins, s-a
restabilit pentru un moment, s-a stins din nou, dupa care s-a restabilit
definitiv, fara probleme. In casa nu ardea nici o alta lumina, deci nu si-a dat
seama daca n-a fost cumva un deranjament general pe reteaua electrica. Martorul
a iesit in curte cu gandul sa intrebe vecinii daca au avut si ei probleme dar
aparent in jur totii dormeau. Televizorul (color) era relativ nou si nu au fost
probleme cu el nici pana atunci nici dupa aceea. Satenii spun ca au fost si
alte deranjamente in aparatura electrica din zona dar nu am verificat daca
aceste afirmatii se confirma sau nu.
Stefan Dumitru Carje, din satul Cotoroaia,
aflat la circa 4 km nord-est de Certesti, a fost trezit de latratul cainilor,
in aceeasi noapte "pe la unu si douaspe minute era, chiar m-am uitat la
ceas...". Privind pe fereastra, martorul a vazut o lumina "foarte
puternica" in curte, a iesit afara din dormitor s-o vada mai bine. Nu a
vazut nici o sursa, doar "o raza foarte extinsa... o lumina deosebita,
galben spre rosu... ceru' rosu si pamantu' rosu...". Lumina "era sus,
la inaltime" deasupra casei; era "o lumina cum n-am mai vazut... (desi)
am saizeci si doi de ani... trei ani de armata am facut la aviatie...".
Lumina era atat de puternica incat ar fi putut citi ziarul la ea; nu avea o
forma sau o sursa precisa ci invaluia totul. Razele veneau de undeva de sus
"se revarsau... din partea apusului"; nu putea sa fie deci nici Luna.
De altfel Luna nici nu era vizibila in perioada aceea, iar lumina era cu totul
alta decat lumina Lunii. Martorul s-a uitat daca animalele din ograda si
acareturile sunt in ordine; "animalele erau in picioare, stateau, nu
speriate, pasarile nu s-au auzit caraind sau cotcodacind... cainii latrau
intr-adevar...". Dupa ce a stat putin, a reintrat in camera, dar n-a
trezit-o nici pe nevasta-sa nici pe cei doi nepotei... A stat asa vreo trei
minute, la marginea patului, uitandu-se pe fereastra, gandindu-se "ce
poate sa fie cu luminatia asta"... In momentul in care se gandea s-o
trezeasca totusi pe nevasta-sa, a vazut ca lumina "s-a tot subtiat, s-a
subtiat... asa usor, usor... sa zic ca trei minute ar fi durat pana a disparut
lumina aia puternica si a ramas lumina noptii...". El precizeaza mai
tarziu: "am vazut ca o ceata care se ridica la o inaltime oarecare si dupa
aia se tot pierde in vazduh...".
Exista si alte marturii
care par sa ateste trecerea unui OZN prin zona in aceeasi seara, intre altele
semnalarea profesoarei Felicia Constantin din Tulcea, bine mediatizata in
zilele care au urmat.
Credibilitatea martorilor
este destul de ridicata. Plutonierul de politie Marian Mancu (circa
30 de ani) a fost tehnician veterinar, apoi a absolvit scoala de subofiteri de
politie din Slatina; este casatorit, are doi copii si nu este cunoscut cu
antecedente medicale. Majoritatea satenilor, inclusiv primarul Gheorghe
Nechifor, il considera o persoana serioasa, cu preocupari laudabile spre
istorie si posedand o biblioteca destul de frumoasa. A avut initiative spre
inzestrarea satului cu un monument al eroilor. Plutonierul declara sincer ca
desi a auzit inainte de OZN-uri, n-a crezut in existenta lor si nu l-a
preocupat subiectul.
 | |
|
Paznicul Maricel
Rusu (41 ani) are doar sase clase, dar in realitate pregatirea sa este
inferioara acestui nivel. El citeste foarte putin, nu-l intereseaza problemele
stiintifice sau parastiintifice si in particular n-a auzit inainte mai nimic
despre fenomenul OZN. Era deci imposibil sa inventeze detaliile pe care le-a
redat in marturiile sale si care sunt identice cu cele semnalate in numeroase
alte cazuri de intalniri de gradul III. Tocmai marea asemanare a celor relatate
de cei doi cu “fenomenologia tipica” binecunoscuta din sute de alte cazuri
similare citate in literatura (evident si diferentele de rigoare, intr-o
proportie din nou “tipica”), constatate fara prejudecati si patima, reprezinta
o dovada foarte importanta pentru credibilitatea intregii istorii. E drept, ar
fi fost recomandabile expertize suplimentare: psihiatrice si cu detectorul de
minciuni. Ipoteza unei "intoxicari" este insa deosebit de
improbabila. Martorii nu aveau pregatirea s-o realizeze atat de verosimil, iar
incoerentele, din nou similare celor intalnite in alte cazuri acceptate ca
reale, ca si lipsa unei motivatii, par sa excluda si o interventie oculta, din
afara comunei, care sa fi instrumentat incidentul.
Maricel Rusu este un om cu
frica lui Dumnezeu, fara a fi bigot sau macar practicant. Aceasta explica si
faptul ca prima sa ipoteza a fost ca l-a vazut pe Satana si sperietura care a
urmat acestei constatari. N-a suferit de boli psihice, a facut armata la geniu.
Satenii nu-si amintesc sa mai fi mintit pana acum. Desi mai bea uneori, nu a
fost vazut niciodata beat in adevaratul sens al cuvantului. Cu putin timp
inainte de intamplarea in cauza mana paznicului a fost muscata de un cal; drept
urmare martorul a fost in tratament medical care i-a impus sa se abtina de la
alcool doua luni de zile, inclusiv in perioada respectiva, deci nu bause in
seara aceea. Rana, urata, era evidenta si in perioada in care s-a facut
interviul.
Au existat si unele
contestatii, e drept minoritare. O profesoara de matematica din localitate
spunea - "cum de eu n-am auzit si n-am vazut nimic, desi nu dormeam la ora
aceea?". Un altul spune ca obiectul era de fapt "Mercedes"-ul
sau care a fost confundat cu un OZN. S-a spus chiar ca politistul a facut
presiuni asupra unor sateni "sa spuna ei de OZN". Din pacate o parte
din contestatari sunt persoane sau rude ale unor persoane carora politistul
le-a intocmit anterior acte pentru diverse contraventii.
S-a mai spus ca OZN-ul n-ar
fi putut ateriza din cauza firelor electrice si de telefon de pe ambele parti
ale soselei, fire care si traverseaza drumul din loc in loc. Obiectia nu sta in
picioare; la dimensiunile descrise, OZN-ul putea ateriza si decola comod.
Intamplarea de la Certesti
are deci suficiente argumente pentru a fi calificata drept o intalnire de
gradul III. Dar ne putem pune o justificata intrebare - nu cumva a fost chiar
mai mult? De pilda o intalnire de gradul IV?. Un prim argument ar
putea fi faptul ca in zilele care au urmat incidentului plutonierul Mancu s-a
simtit slabit si lipsit de chef; a declarat ca i-e teama sa nu fi fost iradiat.
Paznicul Rusu a avut cosmare. Declara ca "la vreo doua nopti i-am visat...
visam asa cum stateam in sant", dupa care se trezea inspaimantat din somn.
El adauga "nu ma speriam daca nu-i vedeam asa urati... da' in halul cum
i-am vazut... eu m-am speriat...".
Am incercat sa aflu daca
cei doi au avut sentimentul unei lacune de timp. Aparent, nici unul
dintre ei nu crede sa fi existat vreun indiciu in acest sens, ceea ce
bineinteles nu inseamna ca o astfel de lacuna nu putea exista. Pentru o dovada
ar fi fost insa nevoie de o jalonare foarte precisa a evenimentelor in
desfasurarea lor. Din pacate plutonierul Mancu declara ca "n-aveam ceas la
mine; nu-l port ca mi s-a rupt bratara... Rusu, care nu avea nici el ceas,
crede ca a vazut obiectul "nici doua minute... zic doua minute... cand a
aparut plutonierul, ei au si zburat...". Nu au fost capabili, nici unul,
sa jaloneze mai exact scurgerea evenimentelor.
Totusi au existat anumite lacune
in continuitatea evenimentelor. Nici unul dintre martori
nu-si aminteste sa fi vazut fapturile coborand din OZN sau urcand la loc; nici
nu-si pot explica pe unde ar fi putut cobori sau urca o data ce nu au vazut usi
sau alte cai de acces. Maricel Rusu declara "n-am vazut pe unde-or coborat...
ei se-nvarteau de-acuma...". La plecarea obiectului situatia s-a repetat,
astfel incat in momentul in care OZN-ul si-a luat zborul omuletii pur si simplu
nu mai erau acolo fara ca cineva sa-i fi vazut urcand in obiect. Acelasi martor
declara: "ei au disparut, dar n-am bagat de seama in ce fel au disparut...
nu stiu pe unde au intrat, dar eu nu i-am vazut intrand...". Plutonierul
Mancu recunoaste ca nici el nu-si poate explica disparitia omuletilor.
Observarea a durat, dupa aprecierea sa, doar patru-cinci secunde...
Exista in literatura
numeroase cazuri similare, in care martorii au avut impresia ca o intalnire de
gradul III a durat doar cateva secunde sau minute, ca ulterior, de pilda sub
regresie hipnotica, sa iasa la iveala o intalnire de gradul IV mult mai lunga.
Pentru a trage o concluzie, s-ar fi impus o examinare a martorilor prin
regresie hipnotica sau proceduri echivalente. Din pacate ele nu sunt inca la
indemana investigatorilor din tara noastra.
O alta curiozitate revelata
de vizita facuta la Certesti a fost ca au iesit la iveala numeroase alte
observatii foarte interesante ale unor OZN-uri, care n-au fost raportate
nicaieri si asupra carora nu mai insistam aici. Ele ar fi ramas necunoscute
daca incidentul principal nu le-ar fi "starnit". Ne putem gandi cate
cazuri similare exista in diverse zone ale tarii noastre.
Dan D. Farcas