 |
| OZN 1972 Valea Plopului |
Intr-una dintre noptile dintre 2 si 6 septembrie 1972 (nu
s-a putut stabili cu precizie data), in jurul orelor 24-1, langa satul Valea
Plopului, comuna Posesti (jud. Prahova), Vasile Carabus, paznic de noapte la
C.A.P. Posesti, a vazut, de pe dealul Tabacioi, un obiect
stralucitor, „o stea cu coada” de culoare galbena, traversand cerul, planand si aterizand lin intr‑o livada aflata la circa 2 kilometri de el, pe dealul “La Odaia”, dupa care obiectul a disparut. Nu s-a auzit nici un zgomot.
stralucitor, „o stea cu coada” de culoare galbena, traversand cerul, planand si aterizand lin intr‑o livada aflata la circa 2 kilometri de el, pe dealul “La Odaia”, dupa care obiectul a disparut. Nu s-a auzit nici un zgomot.
Paznicul, impreuna cu mai multi sateni au cercetat, peste
vreo doua zile, locul cu pricina, aflat intr‑un lan de porumb presarat cu pomi
fructiferi. Aici au gasit o zona circulara cu diametrul de 4,5 metri in care
toate tulpinele erau rupte la circa un metru de sol. In centrul cercului se
gasea un musuroi de pamant, avand in mijloc un orificiu rotund, cilindric, cu
diametrul de 12-14 centimetri si adanc de cel putin 2 metri. De la aceasta
gaura porneau radial, distantate perfect la 120 grade, trei urme identice de
talpici, bine imprimate in sol.
Ulterior aici au venit sute de curiosi, ca si elevi adusi
pentru “munci agricole”. Pentru a verifica rumorile care se raspandisera in
zona, profesorul Calin Turcu de la o scoala din Valenii de Munte (aflat la
circa 17 kilometri de Valea Plopului) s-a deplasat, in 29 noiembrie, in acel
loc. Pe atunci urmele se vedeau inca destul de bine. Calin Turcu a revenit
aici, facand numeroase fotografii si stand de vorba cu martorii. El va trimite
constatarile sale lui Ion Hobana. Ca urmare, profesorul Turcu va insoti la
Valea Plopului, in zilele urmatoare, specialisti veniti de la de la “Cercul
Stiintific OZN” organizat la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti, cerc
condus de Ion Hobana. Inginerul Justin Capra, din Bucuresti, a constatat, cu un
contor Geiger-Muller, “o crestere substantiala a radioactivitatii de tip gamma
in zona centrala a presupusei aterizari”, apoi, in 10 decembrie 1972, un grup
de 11 persoane, au facut masuratori, fotografii, prelevari de esantioane de sol
si vegetatie, inregistrarea pe banda a unor martori, declaratii scrise. Cu
acest prilej s-a realizat si un film, care a fost larg difuzat ulterior si a
castigat si un premiu. Judecand dupa adancimea urmelor, s -a estimat ca
obiectul putea cantari cateva zeci de tone. Solul parea sa fi fost expus la o
temperatura ridicata dar nu la flacara. Obiectul a evitat doua linii de inalta
tensiune (135 metri pana la fiecare), ca si trei meri din preajma, aterizand la
o distanta egala de ele, fara a le vatama.
Calin Turcu a constatat ca pe mamelon in urmatorii patru
ani vegetatia a lipsit cu desavarsire, apoi a fost firava. El a continuat sa
monitorizeze si alte aspecte ale cazului, in ciuda faptului ca in vara anului
1973 doi insi, ramasi neidentificati, i-au facut o vizita si l-au “sfatuit” sa
nu se mai duca pe acolo.