Paralele cu aparitiile
sfinte
Astrofizicianul Jacques
Vallée, unul dintre cei mai seriosi investigatori ai fenomenului OZN, a
fost cel care, analizand cazurile de aparitii ale Fecioarei sau ale altor
persoane sfinte, a constatat surprinzatoare asemanari cu observatiile OZN. El a
luat ca exemplu aparitiile Santa Maria de Guadalupe, incepute in 9
decembrie 1531, la zece ani dupa cucerirea imperiului aztec de catre spanioli,
in apropiere de Tenochtitlan (Mexico City), aparitiile de la Fatima (Portugalia)
din 1917, cele din vara anului 1981 de langa satul
Medugorje (Bosnia),
dar si pe cele din 1858 de la Lourdes, in Franta in fata fetitei de
14 ani Bernardette Soubirous, sau cea din 19 septembrie 1846 cand la doi tineri
pastori din
La Salette, localitate din Alpii
Francezi, li s-a aratat un glob de lumina clipitoare care s‑a deschis, iar in
mijlocul ei a aparut o “Frumoasa Doamna”, identificata drept Fecioara Maria.
Incepand din 2 aprilie 1968 si pana in iunie 1971 Fecioara a fost vazuta de mii
de martori, majoritatea musulmani de o suta opt ori (dupa unele evidente) pe cupola
bisericii crestine copte a cartierul Zeitun din Cairo.
Autoritatile au ordonat anchete severe, pe o raza de douazeci si cinci de
kilometri, distrugand sau confiscand aparatura electronica, de proiectie,
smulgand firele electrice ale bisericii, taind crengile copacilor din jur, si
chiar demoland un garaj aflat peste drum, fara a perturba aparitiile. O multime
de fotografii atesta fenomenul. Exista mii de astfel de cazuri, cu Fecioara
Maria sau alte persoane sacre.
Jacques Vallée a atras
atentia in 1988 asupra numeroaselor paralele intre aceste aparitii si
evenimentele OZN; intre acestea: lumina orbitoare care se vede eventual prin
ceata, un glob stralucitor, un disc rotindu-se foarte rapid, o coloana de
lumina care coboara din cer si pe care martorul se poate inalta de la pamant,
vesminte care raman uscate in ciuda ploii, un nor din care apare o fiinta
nepamanteana, scaderea temperaturii, o liniste nefireasca, pierderea notiunii
timpului, stare de transa, epuizare dupa terminarea intalnirii etc.
OZN-uri Biblie si in alte
scrieri vechi?
Dar istorii asemanatoare cu
rapirile OZN gasim si in Vechiul Testament (ca si in apocrife,
cum ar fi Cartea lui Enoh). Putem citi astfel despre calatoriile
ceresti ale lui Enoh “De la acest moment eu nu m-am mai vazut
in mijlocul copiiilor oamenilor, ci am fost asezat intre doua spirite” [...]
“doi barbati atat de inalti cum n-am mai vazut pe Pamant vreodata. Si fetele
lor straluceau ca soarele si ochii lor erau ca niste faclii aprinse iar din
buze izbucneau vapai.” “Ei m-au luat pe aripile lor si m-au pus pe un nor. Si
iata minunea! norii au inceput sa se miste. Si iarasi inaltandu-ma mai sus, am
vazut vazduhul iar mai sus am vazut eterul; si ei m-au dus in cerul cel
dintai”. „vanturi prielnice imi ridicau aripile si grabeau drumul meu [...] Am
fost inaltat astfel pana in Cer si am ajuns curand la un zid cladit din pietre
de clestar. Flacari mistuitoare ii invaluiau marginile. Am simtit cum ma
cuprinde groaza, cu toate acestea m-am varat in mijlocul acestor flacari”.
Expresia “vanturi prielnice imi ridicau aripile” nu trebuie bineinteles
interpretata in sensul ca Enoh ar fi avut aripi. Mai degraba trebuie sa
acceptam ca metafora citata era singura capabila sa sugereze contemporanilor
ridicarea sa rapida de la pamant prinlevitatie. Surprinzator este ca si
la foarte multe rapiri OZN victima este flancata intre doi nepamanteni in timp
ce se inalta de la sol. In calatoria sa, spune Enoh, “Am vazut si
izvoarele Pamantului, ascunse in coloanele luminate ale Cerurilor. Si in aceste
coloane ale Cerului eu am vazut focuri care izbucnesc fara numar, dar nici in
sus nici in jos. Deasupra acestor izvoare am vazut un loc care nu are nici
bolta deasupra, nici pamant dedesubt, si nu era nici un pic de apa; un loc cu
desavarsire pustiu”. Cine a vazut, pe imaginile aduse de telescoapele moderne,
nebuloasele de praf din Galaxie, in forma de coloane luminate de stelele din
jur, nebuloase din care “izvorasc”, in timp, planete precum Pamantul, va fi
surprins cum de un locuitor al pustielor Arabiei putea intui astfel de detalii.
Despre Ilie
Tesviteanul sta scris: “Cand a voit Domnul sa ridice pe Ilie la Cer
intr‑un vartej de vant [...] iata ca un car de foc si niste cai i-au despartit
[...] si Ilie s-a inaltat la cer intr‑un vartej de vant” (2 Regi, 2; 1-12).
Oare un vehicul pe care scribul de acum mai bine de doua mii de ani il numeste
ba “vartej de vant” ba “car de foc” nu ne duce cu gandul la un OZN? Intamplari
similare sunt puse in seama proorocului Isaia. Cat despre proorocul Ezechiel,
acesta s-a intalnit cu un “snop de foc, care raspandea in jur o lumina
stralucitoare, in mijlocul careia lucea ca o arama lustruita care iesea din
mijlocul focului. Tot in mijloc se vedeau patru fapturi vii a caror infatisare
avea o asemanare omeneasca” (Ezechiel, 1; 4-5).
“El a intins ceva ca o
mana, si m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a rapit intre Pamant si Cer, si
m-a dus, in vedenii dumnezeiesti, la Ierusalim” (Ezechil, 8; 2-3). Acea „mana”
seamana cu raza coborata din OZN, care ridica pe cel rapit de la pamant. Astfel
de descrieri exista in multe alte scrieri vechi.
Cercuri de foc, zane,
pitici etc
Tot Jacques Vallée a
remarcat asemanarea fenomenului OZN contemporan cu istorisiri folclorice, pe
care noi le consideram simple povesti pentru copii, dar in care cei vechi
credeau mai mult decat ne inchipuim. Dau un singur exemplu, cel privind ielele,
in context romanesc. Acestea, conform lui Victor Kernbach (1995),
sunt fapturi feminine supranaturale cu puteri magice si mare putere de
seductie, “locuind in vazduh, in paduri sau pesteri, in munti, pe stanci sau pe
maluri de ape, in balarii sau la raspantii, scaldandu-se adesea in izvoare
pure; se crede ca apar mai ales noaptea la lumina Lunii, rotindu-se in hora in
locuri retrase [...] fostul lor ring de dans [...] ramane ars ca de foc, iarba
nemaiputand creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind
parlite”. Ele pot zbura fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase. Cei
pe care pun mana “sunt rapiti si dispar fara urma” sau “sunt ridicati in
vartejuri apoi chinuiti si smintiti”. Si dupa Nicolae Densusianu,
pe unde trec ielele “nu mai creste iarba”, “ramane o potcoava de iarba rosie”,
sau “se innegreste iarba in forma de cerc”. Ielele “vin pe sus cu lautari”
indeosebi “cimpoieri”, “au lumanari aprinse” si “joaca in pomi”. Intalnind
oameni “ii poarta prin aer de raman neoameni pe viata”. Dimitrie
Cantemir inDescriptio Moldaviae (1716) numea ielele “nimfe
ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”. Iata cate
asemnari cu fenomenul OZN.
Dar am putea vorbi de
piticii din paduri, de o multime de alte fiinte miraculoase, prezente in
folclorul tuturor popoarelor, ca si de cercurile magice, ori de cercurile in
lanurile de cereale. Pentru cei ce cred ca acestea din urma sunt toate
contrafacute, amintim ca primul document in care se vorbeste de cercuri in
lanurile de cereale dateaza din anul 815 si a fost redactat la Lyon. Teoria
(azi abandonata) ca cercurile sunt efectul vartejurilor de aer fusese enuntata
de invatatul britanic Robert Plot inca din 1677. Intr-o gravura din 1678 un asa
numit “diavol secerator” (mowing devil) culca niste spice la pamant formand
doua cercuri concentrice. In textul alaturat se aprecia ca “unui om i-ar lua
ani de zile sa aseze fiecare spic cu atata precizie, in timp ce diavolul are
nevoie pentru asta doar de o noapte”.
Aparent deci, fenomenul OZN
nu este caracteristic doar celei de a doua jumatati a secolului 20 ci ne-a
insotit de la inceputul omenirii. Atata doar ca ceea ce noi consideram
inexplicabil intra, pentru oamenii de demult, in randuiala obisnuita a lumii.
Pentru unele populatii ele sunt obisnuite si azi. John Mack a intalnit mai
multi reprezentanti ai unor „culturi primitive”, constatand cu uimire ca pentru
acestia „fenomenul OZN” nu exista, pur si simplu deoarecece evenimentele pe
care noi le incadram in aceasta categorie, fac parte pentru ei din randuiala
dintotdeauna a lumii. Citez cateva fragmente din declaratiile acestora,
reproduse din cartea lui John Mack Passport to the Cosmos:
“Invatatii numesc asta OZN…
deoarece ei n-au exercitiu, au pierdut contactul cu Intelepciunea, Cunoasterea,
Puterea si Harul… ei au pierdut contactul cu poporul din stele”.
Wallace Elan Negru, indian nord-american.
“Dupa cultura si religia
africana sunt douazeci si patru lumi-mama in ceruri, iar Pamantul nostru este a
douazeci si cincea… O lume-mama este o planeta special facuta cu scopul de a da
nastere vietii”.
Vusumazulu Credo Mutwa vraci de nivel
superior din Africa de Sud.
“Acele fapturi mi-au spus
ca «vin de nicaieri… deoarece ei sunt peste tot». Marele
Spirit i-a trimis ca mesageri,«deoarece noi n-am putea sta fata in fata
cu acea imensa energie».”
Bernardo Peixoto, saman din jungla
braziliana.
“Voi sunteti aici doar
temporar. Aceste corpuri ale voastre sunt doar instrumente care vi s-au dat
pentru a invata cu ele […] Suntem aici pentru a va ajuta dar nu vom interveni
in liberul vostru arbitru”.
din mesajul primit de Sequoyah
Troeblood indian nord-american
Experimente genetice in
Biblie
Nici controversatele
experimente genetice efectuate cu ocazia rapirilor OZN nu lipsesc din vechile
traditii. Conform celor scrise in Geneza, Dumnezeu a facut lumea,
vietatile, omul. Pe Eva a creat-o dintr-o coasta a lui Adam (ceea ce azi ne
duce cu gandul la ingineria genetica, incluzand clonarea si renuntarea la
cromozomul Y). In originalul ebraic al Bibliei, numele Domnului este Elohim,
substantiv plural. De altfel, Biblia foloseste pluralul si in alte
ocazii. Dumnezeu spune: “Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea
Noastra” (Geneza, 1; 26). E oare pluralul majestatii sau la aceasta actiune au
participat mai multi care semanau intre ei? Intrebarea e cu atat mai pertinenta
cu cat peste cateva pagini ii vedem implicati in experimente genetice pe unii
dintre ingeri, despre care nu se spune nicaieri de unde au aparut.
Astfel, daca martorii
rapirilor OZN vorbesc de misterioase experimente genetice, menite sa dea
nastere unor hibrizi, care sa fie mai reusiti decat oamenii actuali, ori despre
relatii sexuale intre cei rapiti si anumite exemplare dintre vizitatori, inBiblie scrie
ca “fii lui Dumnezeu au vazut ca fetele oamenilor erau frumoase; si din toate
si-au luat de neveste... s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor
si le-au nascut ele copii: acestia erau vitejii care au fost in vechime oameni
cu nume” (Geneza, 6; 2, 4). In Cartea lui Enoh se aduc
marturii suplimentare impotriva “veghetorilor care pacatuiesc cu fiicele
oamenilor”.
Din punctul de vedere al
biologiei, acesti ingeri trebuie sa fi fost fie reprezentanti de sex masculin
ai speciei umane, fie specialisti in inginerie genetica. Dar in orice caz, ei
erau interesati in a crea “viteji” si “oameni cu nume”, adica exemplare mai
reusite ale speciei umane decat cele care s-ar fi nascut fara interventia lor.
Vechile scrieri sfinte mai
spun ca “experimentele” ingerilor n-au fost pe placul lui Dumnezeu, care a
decis sa-i pedepseasca, distrugand urmasii hibrizi. Totusi, se pare ca Dumnezeu
insusi facea astfel de experiente. Astfel, cand s-a nascut Noe, el
a fost atat de diferit de orice alt copil incat tatal sau,
Lameh, disperat, spune tatalui sau Matusalem ca: “nu-i seamana deloc si nu pare
sa tina de neamul omenesc” intrucat “avea pielea alba ca zapada si roza ca un
trandafir si un par alb si lung ca lana” si ochii “stralucitori ca razele
Soarelui”. El mai spune: “acesta este inger din Cer, fara indoiala, el nu este
din neamul nostru” (cum vor fi aratat ceilalti copii daca aceste trasaturi ii
tulburasera atat de mult?). Istoria de mai sus este reluata de doua ori in
Cartea lui Enoh, dar ea a fost regasita, intr-o forma inca mai dezvoltata, si
in manuscrisele de la Marea Moarta. Matusalem, nefiind nici el in stare sa
gaseasca o explicatie, se decide sa se adreseze, la randul sau, tatalui sau
Enoh. Acesta ii spune “Domnul este pe cale sa faca o noua lucrare pe Pamant”,
anuntandu-l despre venirea Potopului care urma sa nimiceasca toti pamantenii,
crutand doar pe Noe si pe descendentii sai. Oare, dupa repetate experimente
genetice, Noe reprezenta, in sfarsit, hibridul reusit, cel dorit de
Inteligenta Superioara?
“Experimentele” insa nu
s-au oprit aici. Asa cum observa si Jacques Vallée, citandu-l pe Anatole
France, istoriile privind relatii amoroase intre ingeri si femeile pamantene
(plasate dupa Potop) se gasesc din abundenta in scrierile
celor vechi. Intre autorii care au reprodus aceste istorii pot fi amintiti:
Justin, Flavius Josephus, Athenagoras, Lactantius, Tertulian, Marcus
Ephesianul, Eusebius, Sfantul Ambrozie, Sfantul Augustin etc. Tot de la ei ne-a
ramas povata ca femeile trebuie sa se roage cu capul acoperit pentru a nu
ispiti ingerii, sfat respectat in multe parti pana in zilele noastre.
Mentionam in treacat ca si
imaculata conceptie a lui Iisus de catre Fecioara Maria este inclusa de
catre unii autori in aceeasi categorie (ca de altfel si conceperea lui Ioan
Botezatorul). In plus, in momentul nasterii lui Iisus s‑au semnalat, conform
scrierilor vremii (evanghelii canonice sau apocrife), numeroase fenomene: o
lumina orbitoare deasupra ieslei, steaua calauzitoare a magilor, animale si
oameni pe care Iosif i-a vazut nemiscati precum stana de piatra in jurul
pesterii in care se nastea Iisus (azi am zice “animatie suspendata”) etc.,
toate tipice rapoartelor despre intalnirile OZN.
In Grecia antica se
considera ca eroii sunt hibrizi nascuti din mame pamantene si tati coborati din
Olimp. De pilda, Danae, inchisa intr-un turn si insamantata printr-o ploaie de
aur venita din ceruri, de la Zeus, a nascut eroul Perseu. Nepoata acestuia,
Alcmena, se va impreuna si ea cu Zeus, nascandu-se astfel Hercule, etc.
Romanii stiau de incubi,
fiinte de pe un alt taram, care se strecoara noaptea, pe furis, in paturile
femeilor, pentru a se impreuna. Sub o forma sau alta aceste fapturi sunt
prezente in miturile si povestile mai tuturor popoarelor, intre care se includ
si legendele romanesti cu zburatorul. Istoricul roman Suetoniu
afirma ca imparatul August a fost rezultatul unei relatii intre mama lui si un
incub; la fel s-a spus despre Platon, Alexandru cel Mare, Cezar, despre
legendarul vrajitor Merlin si despre multi altii. Anticii credeau si in succubi,
ipotetice fiinte feminine care vin noaptea in paturile barbatilor.
O lume de spirite in
mitologia popoarelor
Exista persoane care afirma
ca isi pot uneori parasi trupul, calatorind departe, observand ceea ce se
petrece acolo si relatand apoi despre aceasta. In anii saizeci s-au facut chiar
experimente in acest sens la Universitatea Duke (Carolina de Nord). In anii
saptezeci au facut senzatie cazurile, examinate de Dr. Elisabeth Kubler-Ross,
de Raymond Moody si de numerosi altii, privind fenomenul de decorporare sau extracorporalitate raportat
in situatii de moarte clinica. Fenomenul a primit in engleza numele
de Near Death Experience (prescurtat NDE), iar in
romaneste “experienta la limita mortii” sau “experienta mortii apropiate”. In
esenta, un anumit procent din persoanele revenite din moarte clinica spuneau ca
s-au vazut parasindu-si corpul fizic, plutind undeva la inaltime, urmarind
forfota din jurul trupului lor, ascultand comentariile celor de fata, intre
care si faptul ca au murit. Unii pleaca astfel prin alte incaperi, putand
descrie ulterior detalii pe care altminteri n-aveau cum sa le cunoasca. In
plus, cei in cauza s-au confruntat cu aparitii luminoase de o mare stralucire
si frumusete, au simtit un sentiment de pace, iar uneori au avut impresia
trecerii, cu o viteza extraordinara, printr-un tunel intunecat, ajungand intr-o
alta lume, unde au intalnit rude si prieteni decedati, eventual ingeri sau
sfinti etc.
Acest fenomen – de decorporare –
ne prilejuieste sa aducem in discutie un detaliu pe care nu l-am mentionat
atunci cand am discutat despre rapirile OZN si anume ca se pare ca uneori
aceste rapiri au loc „in trup” alteori „in spirit”.
Ipoteza dupa care omul
poseda si alte “corpuri” decat cel fizic, corpuri care pot deveni autonome in
anumite cazuri, este veche precum gandirea omeneasca. In conceptia anticilor
egipteni la moartea corpului fizic supravietuiau doua fiinte: Kasi Ba.
Grecii stiau si ei de trei “corpuri”: soma, psyche si pneuma.
Aceeasi impartire o regasim si la Sfantul Albert cel Mare (1193-1280). Mai
aproape de noi s-a vorbit de un “corp eteric” si un “corp astral”, primul semi‑material,
intermediar intre corpul fizic si suflet, al doilea spiritual, capabil sa
fiinteze independent de corpul fizic. In 1939 Semion Kirlian,
tehnician dintr‑un laborator universitar din U.R.S.S., a descoperit un efect
care de atunci ii poarta numele si care pare sa dovedeasca existenta, pe langa
corpul fizic, a unui “al doilea” corp, numit conventional corp eteric sau
“fluidic”, care ar contine o matrice informationala, capabila, in anumite
conditii, sa asigure generarea sau regenerarea corpului fizic.Corpul astral,
care ar fi acelasi cu sufletul, sau spiritul ganditor,
a fost considerat insa totdeauna altceva decat aceasta “dublura eterica”.
O persoana rapita a
raportat ca s-a intalnit cu fiinte luminoase, de forma umana, care s-au
transformat, la un moment dat, in globuri luminoase. Dupa un timp,
globurile au redevenit din nou siluete umane. In alte intalniri astfel de sfere
de lumina au servit drept vehicul de transport sau s-a spus despre ele ca sunt depozite
de inteligenta.
Faptul ca rapirile (la
sfarsitul carora ti se spune ca nu ai voie sa spui ce ai vazut si auzit) se
petrec uneori in trup alteori in spirit ii preocupa deja chiar si pe
antici. Apostolul Pavel, in Epistola a doua catre
corinteni (2 Cor, 12, 2-4) scrie astfel: “Cunosc un om in Hristos,
care, acum patrusprezece ani, a fost rapit pana in al treilea cer (daca a fost
in trup nu stiu; daca a fost fara trup, nu stiu; Dumnezeu stie). Si stiu ca
omul acesta (daca a fost in trup sau fara trup, nu stiu; Dumnezeu stie), a fost
rapit in rai si a auzit cuvinte care nu se pot spune si pe care nu-i este
ingaduit unui om sa le rosteasca”.
OZN-uri de pe celalalt
taram
Straniile rapiri in spirit,
asemanarea acestora cu fenomenul NDE, paralela – pe care o face si Apostolul
Pavel – intre destinatia celor rapiti si raiul, dar si celelalte apropieri de
care aminteam, n-au trecut neobservate. Raymond Fowlercomenta in The
Watchers II: “S-ar putea oare ca fenomenul OZN si experientele la limita
mortii (NDE) sa fie controlate de o civilizatie avansata existand intr-o alta
dimensiune, populata in parte de fiinte umane care au intrat in aceasta
dimensiune prin procesul mortii? Ar putea fi posibil ca fiintele umanoide cu
aspect de ingeri intalnite acolo sa fie ceea ce vom deveni noi insine prin
evolutie in existente viitoare? Sunt cumva oamenii din realitatea noastra forme
larvare ale acestei civilizatii?”… “probabil rapirile OZN, decorporarea si
supravietuirea sufletului dupa moarte au o cauza comuna”. [Inteligentele care
ne viziteaza cu OZN‑urile] “vin de acolo unde noi vom merge [dupa moarte].
Moartea, in esenta, este suprema experienta de rapire [OZN]”.
Dr. Kenneth Ring,
profesor emerit de psihologie la Universitatea statului Connecticut, opina si
el: “Nu s-ar putea oare ca lumea NDE si cea a rapirilor OZN, in ciuda
diferentelor dintre ele, sa fie totusi nu universuri diferite ci parti ale unui
acelasi univers? Nu s‑ar putea ca experientele NDE si cele OZN sa aiba mai
multe in comun una cu cealalta decat am banuit pana acum?”. Si cercetatorul
francez Jean Sider scrie: “Fara umbra de indoiala ...
fenomenul aparitiei [stafiilor] unor «morti» isi are izvorul in acelasi loc in
care se gaseste si izvorul care genereaza OZN-urile si Extraterestri”.
Contactatii si fenomenul de
channeling
Persoanele care au suferit
o rapire OZN pot fi impartite, grosier, in „victime” care isi reamintesc
cu groaza cele petrecute si „contactati”, care se cred alesi de
extraterestri pentru a transmite mesaje pamantenilor. Primul si cel care a
declansat de fapt fenomenul contactatilor a fost George Adamski,
(1891-1965). El spunea ca a vazut, prin telescopul sau personal, un OZN in
forma de trabuc inca in 9 octombrie 1946. In urmatorii ani a facut mai multe
fotografii spectaculoase, in care se poate urmari modul in care mai multe “nave
de cercetare” discoidale, luminoase, parasesc pe rand o “nava mama” lunguiata,
mult mai mare. In aceeasi perioada, Adamski mai afirma ca a vazut, intr‑o zona
desertica din California, un OZN‑uri coborand la sol si iesind din el un ins cu
infatisare omeneasca, inalt de vreo 1,70 metri, cu plete blonde. Acesta i-a
transmis telepatic lui Adamski ca se numeste Orthon si ca nava
vine de pe Venus. Vizitatorul a adaugat ca “extraterestrii sunt
foarte ingrijorati de experientele nucleare pamantene care strica echilibrul
ecologic al Universului” sica se feresc de oameni deoarece unii
semeni de-ai lor au fost ucisi de pamanteni. Adamski l-a mai intalnit pe Orthon
si ulterior, fiind si plimbat prin Cosmos cu OZN-ul. El si-a descries pataniile
in mai multe carti de success.
La scurt timp, mai multi
asociati sau prieteni ai lui Adamski se vor declara si ei contactati.
Intre acestia sunt autori de carti ca John McCoy, George Hunt
Williamson, Ray si Rex Stanford sau
intemeietori de secte ca faimosul parinte al bisericii scientologice L.Ron
Hubbard. La mijlocul anilor cincizeci existau circa 150 cluburi de contactati OZN
sau de acest tip, multe avand caracter de cult religios. Azi numarul lor e mult
mai mare, mai ales in California. CIA a fost mereu interesat de ele, atat
pentru experimente sociologice oculte, dar mai ales deoarece, dandu-le ca
exemplu, putea discredita cercetarea privata OZN in ochii publicului educat.
In cateva randuri, sectele
de adoratori ai OZN-urilor au produs si victime. De pilda, in martie 1997, 39
de persoane (21 femei si 18 barbati), intre 26 si 72 de ani, adepti ai sectei “Poarta
Cerului”, s-au sinucis folosind un amestec de barbiturice si alcool, intr-o
vila din Rancho Santa Fe, nu departe de San Diego (California). Ei
scrisesera ca au plecat astfel sa intalneasca un OZN ascuns in coada
cometei Hale-Bopp, care ar fi fost de fapt o “fereastra” prin care se puteau
intoarce in “patria lor cosmica”, “pentru a accede la un nivel superior de
spiritualitate”.
Asa cum rapirile pot fi
facute “in trup” sau “in spirit”, pe langa contactatii “fizici”, exista si o
categorie speciala de contactati, numiti contactatii “psihici”.
Acestia nu spun ca ar fi fost luati in carne si oase la bordul unor OZN-uri,
dar pretind totusi ca sunt in permanenta legatura cu fapturi din lumi
superioare noua. Aceasta legatura se realizeaza fie prin ceea ce literatura
anglofona numeste channeling – receptarea de mesaje, imagini,
intuitii etc prin intermediul subconstientului de catre o persoana cu
inzestrari speciale – fie prin dicteu automat, cand subiectul simte
nevoia sa astearna texte sau uneori chiar semne neintelese pe hartie. Se cunosc
chiar cazuri in care s-au scris astfel zeci de carti (de pilda brazilianul Chico
Xavier este creditat cu 126 carti realizate pe aceasta cale).
Dupa Scott
Mandelker (1995) printre pamanteni se gasesc multe „persoane
cosmice”. Acestea se afla in doua situatii esentiale: ratacitorii:
suflete incarnate in nou nascuti, pierzandu-si astfel, voluntar, memoria
identitatii si a vietilor trecute (deci ceea ce numim indeobste reincarnare),
si vizitatorii: suflete care intra in mod voluntar in corpul unui
pamantean pe care-l iau in stapanire in timpul vietii acestuia. Exista
numeroase exemple, unele bine studiate, care par sa ateste aceste fenomene.
Mentionez (dupa o carte de
Ruth Montgomery) doar cazul lui David Paladin din Albuquerque
, New Mexico . A absolvit cu greu sase clase, dupa care a fugit de acasa,
ducand o viata aventuroasa. In timpul celui de al doilea razboi mondial, a fost
trimis intr-o misiune de spionaj, imbracat in uniforma armatei naziste. Prins,
torturat, abandonat fiind crezut mort, a fost internat, in stare de coma
profunda, cu identitatea necunoscuta, intr-un spital militar din Viena. De
aici, deoarece din cand in cand bombanea ceva in limba rusa, a fost transferat
intr-un spital pentru est-europeni, unde a fost in sfarsit identificat, pe baza
amprentelor digitale, ca soldat american si mutat in spitalul militar din
Battle Creek (Michigan), unde si‑a recapatat constiinta abia dupa doi ani si
jumatate. Interogat asupra identitatii sale, el a raspuns prompt “Sunt pictor,
numele meu este Vasilii Kandinski”. Pentru cei mai putin
familiarizati cu istoria artelor, mentionam ca Vasilii Kandinski, rus de
origine, naturalizat german apoi francez, este unul dintre cei mai mari pictori
secolului XX, poate primul initiator al artei abstracte in 1910. David nu avea
nici un fel de cunostinte de pictura, nu avea de unde sa auda de Kandinski nici
sa cunoasca limba rusa. Kandinski a murit in 1944 in Franta, pe cand David avea
18 ani. Nu putea fi vorba deci de o “reincarnare” in sensul obisnuit al
notiunii. In timpul convalescentei, eroul nostru a cerut si a primit, prin
Crucea Rosie, instrumente necesare picturii, realizand un numar de lucrari care
au fost imediat remarcate de lumea artistica, subliniindu-se ca stilul lor se
asemana cu arta lui Kandinski. Dupa mai multi ani el va ajunge chiar sa predea
pictura intr-un colegiu, iar lucrarile sale vor fi foarte bine apreciate.
Inca de la Confucius si Lao‑Zi,
s-a subliniat ca omenirea se imparte in doua rase: pe de o parte
cei preocupati de relatii, castig, conventii, avand drept verb calauzitor pe „a
avea”, iar pe de alta parte cei care cauta dezinteresat adevarul, binele,
frumosul si pentru care verbul calauzitor este „a fi”. Dupa Mandelker,
primii ar alcatui 99% din populatia Pamantului, ceea ce explica, in viziunea
multor analisti, de ce suntem exclusi din „Clubul Galactic”. Evident,
“persoanele cosmice” trebuie cautate in acel 1% din urma.
Tehnicile SRV
Decorporarea a fost
folosita si in scopuri militare, mai exact s-a incercat ca cel „decorporat” sa
fie trimis sa spioneze secrete din tabara adversa. Americanii au pus la punct,
in anii saptezeci, prin proiectul SCANATE, chiar o tehnica prin care persoane
obisnuite puteau capata astfel de insusiri. Aceasta tehnica a fost numita Scientific
Remote Viewing(SRV). Ea are trei faze: (1) exercitii de meditatie
transcendentala care largesc si implinesc campul constiintei, in
armonie cu subconstientul, (2) tehnici de control a frecventelor din creier (de
pilda a celor relevate prin electroencefalograma) elaborate la institutul Monroe,
(3) insusirea unor roluri bine definite prin “scenarii” pentru doua persoane:
un medium siindrumatorul sau. Informatiile primite
de subconstientul mediumului sunt inregistrate printr‑un sistem de
“procese-verbale”.
Tehnicile SRV dezvoltate
astfel au fost folosite, in anii care au urmat, la a “cotrobai”, cu mai mult
sau mai putin succes, prin locuri secrete, aparent bine pazite. De pilda, la un
moment dat “coordonatele” pentru observare au fost indreptate asupra unor
centre de supraveghere a satelitilor din URSS. Ulterior, prin actiuni
complementare de spionaj, s-a dovedit ca informatiile obtinute prin clarviziune
fusesera remarcabil de corecte. In 1977, clarvazatorul Pat Price,
pregatit astfel, a fost pus sa descrie birourile dintr-o instalatie militara
subterana aflata intr-un loc secret in statul Virginia, birouri pe care Price,
nu le vazuse niciodata. Descrierea corespundea atat de bine cu realitatea incat
un functionar al serviciilor secrete americane care asista la test a exclamat
uluit “la dracu’ – nu se mai poate tine nici un secret!”
In anii nouazeci s-au
suprimat fondurile de la buget pentru astfel de cercetari, dar ele continua cu
fonduri private la The Farsight Institute din Atlanta
(Georgia). Aici se fac cursuri si demonstratii publice anuntate din timp, isi
popularizeaza metodologiile si formularele de estimare a scorurilor, inclusiv
pe internet. Clarvazatorii de aici spun ca ei se deplaseaza in “corp astral” la
locul cercetat. Acuratetea metodei nu e perfecta dar poate fi crescuta
printr-un numar de clarvazatori lucrand in paralel si comparand apoi relatarile
lor.
Unii dintre acestia, ca Mel
Riley, Ray Bordon, Courtney Brown si altii
si-au propus sa viziteze astfel OZN‑uri si locurile din care vin acestea. Ei au
descris aproape identic cele vazute. Daca ar fi sa-i credem, nepamantenii
i-au intampinat incantati pe pamantenii care au venit in “dublura astrala” si
au fost dispusi sa le raspunda la intrebari. Au confirmat rapirile de oameni,
experimentele genetice etc., ca si faptul ca ei se afla de mult pe Pamant, dar
nu vor intra in contact cu noi pana nu ne maturizam. Mai mult, ei au spus ca
toate contactele importante pe care le vom realiza cu ei vor fi in spirit,
adaugand: „Fiinte fizice nu ar fi in stare sa coordoneze Galaxia”.
Citate de comentat:
“A inceput sa ne fie clar
ca, in loc sa fie extraterestre, in sens ingust, OZN‑urile ar putea fi parte
din aceeasi inteligenta cuprinzatoare care a dat nastere la mozaicul religiilor
si mitologiilor, din zorii constiintei umanitatii”.
Prof. J. Allen
Hynek
“Existenta extraterestrilor
nu mai poate fi negata, sunt de acum prea multe marturii in privinta lor si a
farfuriilor zburatoare, asa cum dovedeste cercetarea OZN. A spune categoric ca
ele sunt iluzii si halucinatii sau ca relatarile unui martor ocular nu
reprezinta o dovada, e o greseala. Aceasta ar insemna sa punem sub semnul
intrebarii valoarea marturiei in general, ceea ce ar avea consecinte serioase
pentru religia insasi […] Sa nu subestimam valoarea marturiilor omenesti […]
Religia insasi se bazeaza pe marturia oamenilor care au avut parte de revelatia
divina […] Exista un pasaj in Noul Testament, in care apostolul Pavel se refera
la IIisus ca la Regele al Universului nu doar ca rege al lumii pamantesti.
Aceasta inseamna ca totul in Univers, inclusiv extraterestrii, OZN-urile etc.
sunt conciliabile cu Dumnezeu”.
“Daca as intra in contact
cu extraterestrii, i-as intreba inainte de toate care este opinia lor in
privinta unei Fiinte Superioare, care-i conceptia lor despre Dumnezeu. S-ar
putea sa fie mai religiosi decat noi […] Cert este ca religia crestina nu
exclude existenta extraterestrilor, […] existenta farfuriilor zburatoare, […]
faptul ca extraterestrii sunt mai evoluati decat noi […] In cercetarea OZN
gasim indicatii clare ca acestea sunt fiinte cu un suflet mai independent de
trup, de materie […] Poate extraterestrii sunt fiinte a caror latura materiala
se subordoneaza laturii spirituale […] Dar este desigur posibil, de asemenea,
ca ei sunt ca si noi, sau ca, din punct de vedere spiritual, ne sunt chiar
inferiori, chiar daca sunt mai avansati stiintific […] Dumnezeu nu ne-a spus
nimic despre alte lumi locuite din Univers, pentru ca a socotit ca nu este
necesar”
“Nu cred ca ingerii
utilizeaza farfurii zburatoare. Dar, desigur, ei ar putea sa se foloseasca de
ele pentru a ne demonstra ceva […] Sa lasam stiinta sa dovedeasca faptul ca
ingerii calatoresc cu farfurii zburatoare! Eu nici nu voi nega, nici nu voi
afirma aceasta”.
“Extraterestrii […] sunt
fiinte de o mare bunatate, care doresc sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu. Dar
aici ne aflam pe un taram al speculatiilor […] Fiecare eveniment [OZN] trebuie
examinat cu maxima atentie, nu ca un miracol, ci ca ceva aflat deasupra
obisnuitului; nu ca un incident divin sau demonic ci ca o realitate fizica,
parte a naturii. In timp, progresul stiintific va veni atat in ajutorul
parapsihologiei cat si a cercetarii OZN”
Monsignorul Corrado
Balducci, membru al curiei papale de la Vatican (1996)
Papa Ioan Paul II a trimis congresului
international OZN de la Acapulco din decembrie 1999, cele mai bune urari ale
sale, adaugand ca “ceea ce fac ei este o activitate extrem de importanta”. Tot
el, in 1999, la intrebarea unui baietas – daca exista extraterestri – a raspuns:
“Tine minte intotdeauna: Ei sunt copiii lui Dumnezeu, la fel ca si noi”.
Dalai Lama, i-a declarat personal lui John
Mack, pe data de 15 aprilie 1992: “Vizitatorii sunt «fiinte
simtitoare» din Univers, aparent tulburate de cele ce se petrec pe
Pamant”.
Bibliografie
-
Courtney Brown, Cosmic Voyage, Penguin Books USA, 1996.
-
Raymond E.Fowler, The Watchers: The Secret Design Behind UFO Abduction,
Bantam Books, 1990.
-
Raymond E.Fowler, The Watchers II: Exploring UFOs and the Near-Death
Experience, Wild Flower Press, 1995.
-
Florin Gheorghita, OZN eterice. Ei sunt printre noi, Ed. Polirom,
Iasi, 1997.
-
Florin Gheorghita, Incursiuni in alte lumi, Ed. Polirom, Iasi,
1999.
-
John E. Mack, Passport to the Cosmos, Crown Publishers, New York,
1999.
-
Scott Mandelker, From Elsewhere: The subculture of those who
claim to be of nonearthly origins, 1995, (trad.rom.:Veniti din alta lume,
Ed. Domino, Targoviste, 1996).
-
Robert A. Monroe, Journeys Out of the Body, 1971, (trad. rom. Calatorii
extracorporale, 1997).
-
Jacques Vallée, Revelations, Ballantine Books, New York, 1991;
(trad.rom.: Contacte cu extraterestrii, Aldo Press, Bucuresti,
1995)
-
*** Cartea lui Enoh, Editura Miracol, Bucuresti, 1997.
-
Dan D. Farcas, Extraterestrii si religia, Ed. Cartea de Buzunar,
2005.