Credinta in existenta
extraterestrilor si a OZN-urilor a luat amploare mai ales in a doua jumatate a
secolului trecut. Tot atunci au aparut mai multe secte ufolatre, asa
zisele religii OZN, pentru care extraterestrii sunt personaje ce au o
semnificatie religioasa.
Printre aceste grupari, axate intr-un fel sau altul pe
cultul extraterestrilor si al OZN-urilor, se numara Biserica Raeliana,
Unarius, Societatea Aeterius, Kofuku-no-Kagaku (Institutul de Cercetare in
Fericirea Umana) si Poarta Cerurilor.
Pe langa concepte
precum “farfuria zburatoare”, “contactul cu extraterestrii”, “fenomenul rapirii
oamenilor de catre extraterestrii”, unul dintre “stalpii” credintei ufolatre il
constitue tema “astronautului antic”. Aceasta a aparut in urma cartii lui Erich
von Daniken “Carele lui Dumnezeu? Mistere nedezlegate ale trecutului (1969)”,
lucrare ce populariza teoriile potrivit carora textele religioase si imaginile
din antichitate relateaza intalniri preistorice cu extraterestrii. Astfel,
membrii acestor grupari cauta sa legitimeze aceasta credinta recurgand la
interpretari tendentioase asupra cartilor sfinte ale marilor religii ale lumii
si chiar asupra artei vechi de factura religioasa.
In acest sens, acestia
nu s-au sfiit a interpreta anumite evenimente biblice intr-o cheie ermineutica
prin care sa-si justifice propriile teorii. Inaltarea Sfantului Ilie la cer
intr-un car de foc sau Schimbarea la Fata a Domnului sunt numai doua dintre
episoadele scripturistice ce ar avea, in opinia acestora, o legatura directa cu
fenomenul OZN. Mai mult decat atat, sunt persoane care sustin cu tarie ca
exista dovezi in acest sens, chiar si in arta picturala a Evului Mediu si chiar
in frescele si icoanele bizantine.
Atunci cand vine vorba
de iconografia ortodoxa, in articolele de specialitate si documentarele pe
aceasta tema ale ufolatrilor, este invocata mai ales icoana Rastignirii
Domnului.O reprezentare supusa discutiei este cea aflata in Catedrala
Svetitskhoveli din Mtskheta, Georgia. In aceasta icoana, de-a dreapta si de-a
stanga Crucii lui Hristos apar doua elemente misterioase ce au reprezentate
chipuri omenesti, si care sunt interpretate de catre ufolatrii drept farfurii
zburatoare.
Scena Rastignirii
Mantuitorului din Catedrala Svetitskhoveli este insa una dintre cele mai
raspandite exemple ce demonstreaza intelegerea gresita sau mai degraba
explicatia tendentioasa in legatura cu iconografia ortodoxa.
S-a spus ca acele
elemente ar reprezenta OZN-uri fara a se tine insa seama de un lucru
fundamental, anume simbolismul picturii bizantine. De altfel, “elementele
misterioase” apar in majoritatea icoanelor bizantine ce infatiseaza
Rastignirea, de o parte si de alta a Sfintei Cruci.
Potrivit erminiei
picturii bizantine aceste elemente sunt soarele si luna, adesea reprezentate
avand caracteristici antropomorfe, aratand prin aceasta personificarea lor.
La fel stau lucrurile
si in cazul icoanei Rastignirii Domnului, din secolul al XIV lea, din
Manastirea Visoki Decani, Kosovo, tot atat de des invocata in favoarea
credintei in extraterestrii. Fresca a fost “descoperita” de catre Alexandru
Paunovitch, un student al Academiei de Arte din Iugoslavia in 1964. Dupa ce a
fost facuta publica aceasta interpretare “revolutionara”, imaginea a fost
reprodusa in numeroase reviste si carti legate de fenomenul OZN.
De altfel, soarele si
luna nu apar in scena Rastignirii lui Hristos numai in icoanele bizantine, ci
si in lucrarile unor pictori precum Durer, Crivelli, Raffaello, Bramantino si
in manuscrisele miniate medievale. O reprezentare la fel de cunoscuta in care acestea
apar este “Pogorarea de pe cruce” de Benedetto Antelami, aflata in Domul din
Parma.
Dar, in toate aceste
cazuri, cele doua obiecte nu sunt altceva decat soarele si luna ce sunt
reprezentate in calitate de martori ai Rastignirii Mantuitorului. Fiecare are
un chip omenesc, care emana raze de lumina. Soarele e rosu, iar luna cenusie,
spre aducerea-aminte a versetului “intuneric s-a facut peste tot pamantul [...]
intunecandu-se soarele” (Lc. 23, 44-45).
Prezenta soarelui si a
lunii nu este intamplatoare, ea subliniind adevarul scripturistic potrivit
caruia faptura intreaga a participat la Patimile Mantuitorului: pamantul s-a
cutremurat, pietrele s-au despicat, tot cosmosul s-a infiorat (Matei 27, 51).
Aceasta
participare atotcuprinzatoare la moartea Dumnezeului intrupat este exprimata
memorabil in imnografia Vinerii Patimilor si Sambetei Mari: ”Veniti, si
impreuna cu intreaga faptura sa-I aducem cantare de ingropare
Creatorului”.”Intreg pamantul s-a cutremurat de frica, O Doamne, si soarele
si-a ascuns razele, cand lumina Ta cea stralucitoare s-a ascuns in pamant”. “Soarele
si luna s-au intunecat, o Mantuitorule, ca niste slujitori credinciosi
imbracati in haine negre de jale“.
Mai deosebite, in ceea
ce este o marturisire minunata, sunt cuvintele: “Intreaga faptura a fost
schimbata de Patimile tale: pentru ca toate au suferit cu Tine, cunoscand, o
Doamne, ca Tu le tii pe toate in comuniune”.
In concluzie, oricat
de incitante si revolutionare ni s-ar parea explicatiile pe care ufolatrii le
gasesc in favoarea credintei in extraterestrii, in cadrul Sfintei Scripturi sau
a Sfintei Traditii, sa stim ca vorbesc ca “proroci mincinosi”, ca unii care se
afla in inselare.
Elementele
“misterioase” din icoane, soarele si luna, acesti astri “extraterestri”, si-au
facut loc in acestea pentru ca noi sa constientizam faptul ca Mantuitorul a
venit sa izbaveasca, nu numai neamul omenesc, ci intreaga faptura.
Radu Alexandru