Povestea este în general considerată o
mare păcăleală, iar opinia publică a rămas cu o legendă care probabil nu va fi
elucidată niciodată: ce s-a petrecut cu adevărat în dimineaţa zilei de 28
octombrie 1943 în portul Philadelphia?
 |
| vasul USS Eldridge |
În 13 ianuarie 1955,
un cunoscut cercetător al fenomenelor misterioase, în special al fenomenului
OZN, profesor de matematică şi fizică, astronom amator, autor al cărţii
„Cazuistica OZN-urilor”, Morris K. Jessup, a primit o scrisoare
ciudată de la
un oarecare Carlos Allende. Scrisoarea conţinea date dezvăluite de acest Carlos
despre implicarea lui în ceea ce el a numit „Experimentele din Philadelphia”.
Pe scurt, Carlos Allende spunea că a fost membru al echipajului distrugătorului
USS Eldridge, vas american de luptă implicat, pe tot parcursul anului 1943,
într-o serie de evenimente legate de capacitatea de a ascunde radarele vaselor
de luptă.
Experimentele ar fi
demarat la începutul anului 1943, pe şantierul naval militar din portul
Philadelphia, seria de experimente primind indicativul Rainbow. Experimentele
au fost conduse de fizicianul dr. Franklin Reno, dar anumiţi martori
intervievaţi mai târziu de Jessup au declarat că l-au observat pe şantier pe
fizicianul Albert Einstein, iar cu un an înainte pe Nikolai Tesla.
Conform spuselor lui
Allende, în iunie 1943, armata americană a instalat pe USS Eldridge mai multe
utilaje şi tehnologii militare experimentale, majoritatea fiind echipamente
electronice. Printre aceste echipamente se numărau două generatoare ce
distribuiau energie prin intermediul a patru puternici magneţi montaţi pe
punte, tuburi de amplificare a puterii şi circuite modulatorii. Tot acest
arsenal tehnic ar fi avut menirea de a genera câmpuri electromagnetice masive,
capabile să ascundă întregul crucişător în faţa undelor radio şi luminoase,
făcându-l astfel invizibil pentru navele inamice.
În vara lunii iulie a
anului 1943, experimentele se aflau aproape de finalizare. Aparatura instalată
la bordul lui USS Eldridge a funcţionat perfect, astfel că vasul a devenit
invizibil pe radare. Problema care a apărut a fost că uriaşul vapor era
învăluit în timpul experimentelor de un nor cenuşiu, puternic încărcat
electrostatic. Martorii de pe vas au spus că echipamentele metalice scoteau
scântei ciudate, albastru-verzui.
Apoi, la 28 octombrie
1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil şi pentru
ochiul uman, la fel cum dispare o mărgea de sticlă într-un pahar cu apă.
Dimineaţă a pornit experimentul, vaporul a fost înconjurat de faimosul nor
cenuşiu, apoi energia pulsată în echipamente a fost intensificată treptat.
Marinarii au auzit zbârnâitul echipamentelor, iar martorii au văzut, de pe
chei, cum vasul dispare, împreună cu ceaţa cenuşie sau alb-verzuie, după alte
mărturii. Vasul a dispărut de pe ecranele radarelor şi din câmpul vizual al
celor prezenţi pe chei. Interesant a fost că urma vasului era vizibilă în apă,
ca o impresiune de pantof gigantic, dacă ar fi să dăm crezare legendelor
născute în jurul acestui experiment. Apoi şi această urmă a dispărut. Vasul se
volatilizase.
La scurt timp au sunat
telefoanele la baza navală din Philadelphia, cei din portul Norfolk, situat la
o distanţă de 600 de kilometri, anunţând că vasul USS Eldridge se află la
intrarea în portul lor. Nimeni nu a apucat să se dumirească ce se întâmplase,
pentru că cei din Norfolk au anunţat nedumeriţi că distrugătorul a dispărut,
vasul reapărând în rada portului Philadelphia, după aproximativ cinci minute de
la dispariţie.
Marinarii au povestit
scene de coşmar. Unii dispăruseră, alţii pur şi simplu arseseră prin combustie
spontană, iar cei mai mulţi din aceia care erau pe vas sufereau cumplit. S-a
spus că unii membri ai echipajului prezentau simptome de nebunie, în vreme ce
alţii erau integraţi în structura metalică a navei.
Vasul american ar fi
staţionat în Philadelphia până a doua zi dimineaţa, când ar fi pornit în
direcţia Norfolk. S-a spus că, pe parcursul nopţii de după experiment, mai
mulţi militari şi echipe medicale ar fi urcat la bordul navei. Allende susţinea
că, în acea noapte, o mare parte a echipajului USS Eldridge a fost înlocuit.
Marina militară
americană a ordonat imediat încetarea oricăror experimente, iar vasul USS
Eldridge a fost vândut, după al doilea război mondial, flotei militare a
Greciei.
Reticent în faţa unor
asemenea informaţii, Jessup îi va scrie misteriosului său corespondent,
folosind adresa de pe plic, cerând mai multe detalii legate de respectivul
experiment şi de persoanele implicate în acesta. Răspunsul a sosit după câteva
luni, de data aceasta semnat cu numele Carl Allen, în care ciudatul martor
declara că nu poate oferi datele cerute. Convins că este victima unei farse de
prost gust, Jessup a întrerupt corespondenţa.
După doi ani,
matematicianul a fost chemat la sediul Biroului de Investigaţii al Marinei
Militare din Washington (Office Naval Research – ONR) pentru a da declaraţii cu
privire la scrisorile pe care le-a primit. Deşi a fost convins că totul nu e
decât o continuare a farsei din 1955, Jessup a fost surprins de interesul arătat
de oficialii ONR pentru scrisorile primite de la Allende şi de insistenţa cu
care oficialii încercau să îl determine să creadă că autorul scrisorilor era un
psihopat.
Jessup a cercetat mai
îndeaproape cele declarate de Allende, care între timp dispăruse, şi a întrebat
Marina SUA despre evenimentele petrecute în portul Philadelphia pe parcursul
anului 1943. Deşi iniţial a negat vehement, Marina SUA a admis în cele din urmă
că au avut loc nişte cercetări legate de „aplicarea forţei electromagnetice” pentru
a ascunde navele de radar. Controversele s-au accentuat în momentul în care,
studiind arhivele mai multor ziare, oponenţii variantei oferite de Pentagon au
descoperit primele declaraţii oficiale ale reprezentanţilor armatei americane.
Din acestea reieşea faptul că nici o navă nu fusese implicată în experiment,
dar, în mod ciudat, se recunoştea existenţa unui proiect în care erau studiate
efectele invizibilităţii asupra minelor marine.
Jessup strânsese deja
destule dovezi (printre acestea unele legate de faptul că marinarii din
echipajul iniţial al vasului ar fi sfârşit în ospicii, în timp ce alţii pur şi
simplu ar fi dispărut), dar nu a mai apucat să le facă publice, deoarece s-a
sinucis într-o seară ploioasă, aruncându-se de la etajul unui hotel. Aparent,
omul nu avea nici un motiv să moară, era în culmea gloriei publicistice, dar
ancheta poliţiei a stabilit că s-a aruncat singur de la fereastră. Dosarul care
conţinea dovezile legate de „primul experiment reuşit de teleportare” a
dispărut, iar opinia publică a rămas cu o legendă care probabil nu va fi
elucidată niciodată: ce s-a petrecut cu adevărat în dimineaţa zilei de 28
octombrie 1943 în portul Philadelphia?
După aproape şapte
decenii de la eveniment, nici un cercetător nu a putut oferi un răspuns mulţumitor
legat de ceea ce se presupune că s-ar fi întâmplat cu distrugătorul USS
Eldridge. Unii cred că totul nu este decât o farsă a unor minţi prea
înfierbântate, alţii cred că bizara teleportare a vasului american a fost
reală, secretul fiind acum bine păstrat de autorităţile de la Washington.
Cu toate acestea, pare
greu de crezut, aşa cum susţine Pentagonul, ca un proiect de o asemenea
amploare să fi fost realizat ziua în amiaza mare, într-un port în care oricine
putea să vadă presupusa teleportare. De altfel, mărturiile veteranilor de pe
distrugătorul american, precum şi jurnalul de bord din acea perioadă, arătau
clar că USS Eldrige nu numai că se afla în misiune în Bahamas, dar nici măcar
nu a acostat în portul Philadelphia în decursul anului 1943.
Marinarii care au
putut fi chestionaţi au mărturisit că suferă de amnezie şi că nu-şi aduc aminte
să fi fost vreodată cu USS Eldridge în Philadelphia, acesta fiind şi punctul de
vedere al US Navy. Chiar dacă argumentele aduse de oficialii armatei americane par
pertinente, pentru adepţii teoriilor conspiraţiei, şi nu numai, Experimentul
Philadelphia nu este altceva decât unul dintre cazurile reale, ascunse cu grijă
de privirile curioase ale opiniei publice.
Nu puţini au fost cei
care au făcut legătura dintre Experimentul Philadelphia şi Proiectul Montauk,
proiect ce a avut loc între 1971 şi 1983, prin care s-a susţinut că armata
americană experimentează arme cu efect psihologic asupra oamenilor. Astfel,
cazul din 1943 nu ar fi fost decât rezultatul unei psihoze induse de o asemenea
armă.
Punctul de plecare
Încă din 1930,
cercetătorii americani au testat la Universitatea din Chicago posibilitatea de
a face un corp invizibil prin intermediul electricităţii, activitate condusă,
din câte se pare, de Nikolai Tesla. Nouă ani mai târziu, proiectul a fost mutat
la Universitatea de Studii Aprofundate din Princetown, acolo unde era cooptat
în echipa de cercetători şi Albert Einstein.
Rezultatele
cercetărilor nu au fost date niciodată publicităţii, sporind aura de mister a
acestora, deşi legendele urbane ţesute în jurul lor spun că invizibilitatea
obiectelor fusese atinsă, chiar dacă reuşita nu implica decât obiecte de mici
dimensiuni. Era punctul de plecare a ceea ce avea să devină unul dintre cele
mai bizare şi mai controversate proiecte din istorie, „Experimentul
Philadelphia”.
Albert Einstein şi
Proiectul Rainbow
Proiectul Rainbow a
fost ţinut secret de către US Army vreme de cincizeci de ani, mai exact până în
1992, când, conform legilor federale, s-a permis accesul la dosare. Rainbow era
o strategie militară elaborată imediat după atacul japonez de la Pearl Harbour,
care includea mai multe planuri de atac împotriva Axei Berlin-Roma-Tokyo. O
parte dintre planuri conţinea detalii tehnice extrem de sofisticate, legate de
construirea unor arme şi echipamente militare-prototip. Printre acestea se
numără un sistem electromagnetic capabil să asigure invizibilitatea navelor de
război. Aceste detalii au fost supervizate, conform dosarelor din arhivele US
Navy, de către Albert Einstein, ele reprezentând aplicaţii ale teoriei câmpului
unificat. Deşi nu s-a găsit până acum nici o dovadă concretă a conexiunii
dintre Einstein şi Experimentul Philadelphia, deschiderea arhivelor, în 1992, a
reaprins entuziasmul celor care crezuseră în existenţa experimentului.
Un studiu recent
asupra Experimentului Philadelphia, realizat de un grup de cercetători
independenţi, de la mai multe universităţi americane, arată că este
posibil ca Albert Einstein să fi reuşit crearea unui mecanism care să producă
invizibilitatea, dar teleportarea lui USS Eldridge a fost şi rămâne, în lipsa
unor dovezi certe, o simplă speculaţie. Rămâne ciudata declaraţie pe care
Albert Einstein a dat-o unei publicaţii americane: „Dacă aş fi ştiut la ce va
duce descoperirea mea, m-aş fi făcut ceasornicar.” De altfel, se pare că
genialul fizician şi-ar fi distrus, cu bună ştiinţă, o parte dintre documente,
declarând celor apropiaţi că omenirea nu este încă pregătită să facă faţă
descoperirilor sale.
Cazul Alfred Bielek
După episodul legat de
corespondenţa dintre Morris K. Jessup şi Carlos Allende/Carl Allen, au apărut
şi alţi presupuşi martori ai experimentului, declaraţiile acestora nefiind
acceptate oficial. Poate cel mai cunoscut caz este cel al lui Alfred Bielek.
Acesta susţinea că numele său adevărat era Edward Cameron, că fusese
transportat în timp prin acelaşi procedeu prin care distrugătorul USS Eldridge
fusese teleportat în 1943 şi că memoria sa fusese ştearsă de către armata
americană. Bielek a menţionat că amintirile sale au început să revină după ce a
vizionat producţia hollywoodiană din 1984, Experimentul Philadelphia, în regia
lui Stewart Raffil.
de Ioan Botis